M-am saturat de anonimi!

Eu nu inteleg de ce nu vreti sa colaborati cu mine.
Am fost fetita draguta si amabila si am pus chiar in partea stanga foarte vizibil o listuta cu cateva reguli ce vreau sa fie respectate aici.
Oameni buni,chiar e atat de greu sa respecti un anumit lucru ce nu cere un mare sacrificiu?
Nu vreau anonimi.!
Nu sunt obligata sa va ascult, sa va citesc comentariile sau sa va raspund la ele daca sunt anonime.

E ultima data cand vad si accept sa-mi scrie un anonim..
De ce?
Pentru ca nu e normal.
Vreau sa va cunosc, sa va ascult sfaturile , sa primesc critici , sa comunicam, dar nu intr-un fel anonim.
Sunt deschisa tuturor comentariilor, rautacioase, cu sfaturi, cu lauda, cu critici, orice.
Dar nu anonime.
Pentru ca nu este un blog anonim..
Asa cum eu m-am prezentat, asa cum eu va ofer o mare parte din viata mea , asa va cer si eu sa-mi spuneti macar un nume.
Nu sunteti obligati sa imi dati numele de familie, sa-mi spuneti viata voastra.
Nu va violez intimitatea.
Cer doar un nume, sa stiu cu cine vorbesc.
E de ajuns sa-mi spuneti ca va numiti"Giorgel din Galati" sau "Mitica" ori "Mirabela 5c" respectiv"Zambila ,15 ani"..
Nu conteaza modul in care va faceti cunoscuti mie si cititrilor mei , conteaza doar sa nu fiti anonimi.
Intelegeti-ma si pe mine..
Vreau doar atat..

Va multumesc anticipat si astept o schimbare din partea dumneavoastra.O zi buna va doresc.!

Sushi prin Aiud

Intr-un restaurant la sosea,pe o straduta numita Aiud, cam la iesire din Alba Iulia ,se serveste sushi!
Nu iubiis` acei sushi de care stim cu totii, daca vorbeam de ei, nu va mai scriam .
Nu pot spune decat ca romanii nu mai stiu cum sa fure, sa prosteasca  sau sa castige de pe urma prostilor, in a caror categorie ma autoinclud.
Cica , restaurant cu nume gen Texas "El Peso" si aspect taranesc, pai..ce pot spune,arata foarte convingator.Eu m-am convins de frumusetea acestuia de la intrare, unde un iepuras din plus cam nespalat, de culoare ..de culoare nu stiu..ori alb (de acolo trag concluzia de nespalat)sau ciocolatiu, cafeniu..nu stiu sa-l denumesc , ma invita inauntru..
Pentru ca asa e domne la moda mai nou prin "La Roumanie" pe partea stanga statea asezat intre doi pereti un acvariu  nici mare, nici mic,jegos(pe bune,aia nu stiau de curatenie periodica) cu 2 pesti, unul rosiatic care statea..statea acolo nemiscat si altul alb, sau auriu care "alerga" cat pentru doi.
Tot restaurantul avea 6 masute , de forma patrata si de lungime o mana(mana de copil 15 ani)+ 3 canapele rosii din piele de lungime juma' de restaurant , cu scaunele si masute rosii , din piele si acestea :>
M-a amuzat teribil ca restaurantul asta "bengos" era defapt o carciuma , meniul mic si ala , dupa ce ca nu avea nici o pagina intreaga cu mancare , avea 4 pagini cu vinuri, tuica, palinca, whiskey si alte bauturi gen si 3 pagini cu bere.Ce pot spune, ospatarita ce era si bucatareasa(care sincer arata ca cea de la "copiii de la 402"->desen animat ultra televizat prin lume si ultra cunoscut de voi) trebuia sa fie foarte mandra de averea pe care o avea, expusa in mare parte pe rafturile de la bar.
Masa, a fost cum nu se putea mai delicioasa, snitelul meu parizian din puisor de gainuta, a fost preparat doar la suprafata , ca sa arate a snitelus, caci carnita era gumita. Frate, pe scurt: CARNE CRUDA!
N-am comentat, am mancat si am tacut, nedorind sa fac mofturi celui care platea masa si caruia i-am refuzat ciorbita de perisoare ,ca de! eu voiam snitelus .
Deci dragii mei, ce pot spune, mancarica de 15 lei+cartofiorii de 3 lei de la "EL PESO" nu merita nici un peso.
Sfat:...Nu mancati niciodata prin restaurantele astea afisate la drum , daca nu sunt promitatoare si chiar par dubioase.Eu am tacut, am tacut, dar la un momentdat tacerea poate costa.N-am patit nimic, era doar carne cruda, dar puteti sa va alegeti voi cu boli si sintome , nu numai greata si dezgustare, precum si sentimentul "ba da prost sunt de-am ajuns sa mananc carne cruda..nici nu mi-era foame.:|"

am uitat sa mentionez ca afara se numea "el paso" si in meniu scria "el peso"?:))
da probabil  era la allegere dupa placul fiecaruia cum
sa il denumeasca.:)).eu raman la "el peso"

Te iubesc...

12.Eu sunt copilul nimanui.
-De ce vorbesti asa?Sigur ca ma intereseaza.Esti prietena mea..
-Prietena ta?Ma lasi?Nu iti pasa de mine asa cum nu ii pasa nimanui.Va urasc!
-Ba imi pasa.!Nu vorbi asa!
-Zau?Atunci ce zi e azi?.ma intreaba furioasa ridicandu-se in picioare si privindu-ma fix in ochi..
O priveam mirata in tacere ..Nu intelegeam ce facusem..Avea ochii umeziti in lacrimi,nasul rosu,parul nearanjat si purta o privire moarta, suflata in durere parca..
O priveam..si imi venea sa plang de supararea ei..
-Sincer..Nu stiu..
-E ziua mea!Ziua unui nimeni..si astfel nimeni nu stie de ea.
Curgand siroaie lacrimile-i pe obrajii mici, inflacarati, fata imi intoarce spatele si porneste inspre casa,pasind sfarsita pe-o potecuta ce-i scurta drumul.
Fusesem o idioata..Uitasem de ziua propriei prietene..Probabil se simtea asa de singura..Ma simteam prost..
______________________________________________
Deschide usa incet si fuge repede in camera sa...Se face usor neobservata ,doar un pion in fundal in cearta zilnica la care participau doi oameni de varsta a doua.
O femeie bruneta, cu parul scurt, drept, cu cearcane adanci destul de vizibile tipa la fiecare vorba grea pe care i-o arunca in fata sotului sau, un om imbatranit prematur, cu parul incepand a-ncarunti, cu ochii-n lacrimi , ce zacea pe-o canapea cu capu-i intre maini si fata-n-spre pamant..Asculta incetinind zecile de critici, zecile de scuze si vorbe grele aduse in fata-i..
Era sleit de puteri,se sfarsea innecat in propria-i suferinta.
Se saturase de atata cearta si acest lucru i se putea observa in ochi-i inundati in lacrimi pe care cu greu se abtinea sa nu le scape ...Era puternic...
Fata decide intr-un sfarsit sa-si paraseasca camera pentru o scurta gustare dar e oprita brusc de femeie:
-Tu ce cauti Irina ,la ora asta acasa?Tu vezi cat e ceasul?
-Da mama..eu vad cat e ceasul, dar se pare ca tu ai fost prea preocupata inundand intreg blocul cu decibelii tai radioactivi, incat n-ai observat ca am venit acasa acum o ora.
-De cand ma iei pe mine la mistouri?Nesimtito!Cum indraznesti sa-mi vorbesti mie asa?Ce-i cu tupeul asta pe tine?
-Lasa copilul in pace..
-Taci!Nu-mi spune mie cum sa ma comport cu copilul meu.!
-Sunt copilul tau numai cand iti convine!.
-Ce-ai spus?!
-Ma lasi in pace?Nici azi nu poti face o exceptie si sa taci din gura?
-Dar de ce draga?E vreo zi speciala si nu stiu eu?
-E ziua mea, idioato!!Striga din rasputeri, invadata de lacrimi , un copil ce singura-i dorinta era sa stie cineva ca in acea zi ea s-a nascut.Sa-i fie cineva alaturi, s-o stranga in brate, sa-i spuna un simplu"La Multi Ani!".Voia sa fie fericita ca toti ceilalti copii dar se simtea diferita.Ea nu avea voie la o zi de nastere?.Ea era copilul nimanui?
Intoarce spatele unei femei ce cu frustrare parca inca-i tipa in urechi si fuge in camera sa inchizand din urma usa.
-Doar tu ai invatat-o asta!E doar vina ta!.Intorci copilul impotriva mea.
-Doar eu..Nu stii decat sa dai vina pe mine pentru ce faci tu.!Nici macar ziua asta n-ai putut s-o tii minte..De ce ma simt poate singurul care a stiut de ea?

_______________________________________________

Ntz!Ntz!

-Lasati-ma in pace!Amandoi!Nu vreau sa va vad..
-Irina, deschide..Te rog.Vreau sa vorbim.Promit ca n-am sa tip.
-Intra..(raspunde oftand.)
Usa se deschide usor, ce-i drept cu un scartait deranjant,iar dupa usa se afiseaza chipul stanjenit al batranei doamne.
Parea mult mai batrana decat era,iar din cauza stresului firele carunte erau destul de stridente prin parul nearanjat.
Se aseaza usor langa fata si incepe sa-si rasuceasca verigheta purtata pe inelar, semn ca nu stia ce sa spuna si ca se simtea prost..
-Pentru ce ai venit?


-Am venit sa-mi cer scuze pentru  iesirea mea necontrolata si sa-ti spun ca sunt gata sa te ascult ..Descarca-te..
-Esti gata sa ma asculti?Sa ma descarc?

Va urma...

Scuze:(.

Scuumpii mei dragi cititori , vreau sa-mi cer scuze pentru ca luna aceasta ma voi opri din postat..
Nu din motive dorite..
ci pur si simplu sunt plecata..dar promit ca imi voi nota si cand voi reveni va voi bombarda cu post.it.uri noi..
My sweetest friends va las cu bine si timp de o luna ne mai auzim doar la telefon..:">
A da .Am uitat sa mentionez..Am acum doua numere si mai exact unul de orange[0753592xxx]
si inca unul de vodafone[0736152xxx]

-->>pe cel din urma dar si pe cel dintai daca nu le aveti cereti-mi-le ori mie, ori persoanelor apropiate si de cel mai apropiat contact Cosmin , Irina sau Madalina.:)

Va las, va pup si va urez vacanta placuta in continuare.Bucurati-va cat mai puteti, High school is cooooomming on.!<3
Mai jos you will see some of my photos.[ca sa vedeti ca ma pregatesc serios pentru bilingv=))]

Te iubesc...

11. "De cand va intereseaza pe voi ce fac eu?.E viata mea."

Dis-de-dimineata m-am trezit cu ganduri si sperante noi.Cursurile de dans la catre tot participam de la o vreme cu Irina ma ajutau enorm fizic, psihic si mental..
Aveam o senzatie de liniste de fiecare data cand imi faceam veacul in sala incapatoare, plina de oglinzi, cateva sparte, cu cortini demodate si o culoare destul de veche, un maro deschis , sters, manjit pe pereti, totul creand o atmosfera plictisitoare.Insa, cum deseori aparentele insala, sala era primitoare, plina de copii veseli, energici, plini de viata.

Trebuia sa ma intalnesc cu Irina in fata institutiei in vreo 15 minute deci, pot spune ca eram in criza de timp.
Cand am ajuns aveam intarziere de 5 minute, dar stiind ca punctualitatea ei lasa intotdeauna de dorit nu m-am panicat.
Am presupus ca e inauntru asa ca am mers sa ma schimb..Dupa cateva minute bune, am iesit din vestiarul ingust in care zaceau doar o bancuta si 2 scaune, iar intrerupatorul , ascuns oarecum, functiona doar cand era in toane bune.
Cand am intrat in sala fiecare isi facea de lucru:3 baieti isi incercau talentele in ale breakdance-ului , sfarsind insa cu plesnituri puternice pe podeaua tare si rece; un grup de fete isi laudau reciproc vestimentatia, parul, unghiile sau etc; instructorul isi facea antrenamentul zilinc pe muzica ritmica si alte cateva persoane exersau o coregrafie noua.

M-am uitat peste tot dar nici urma de Irina.Am intrebat cateva fete daca au vazut-o , dar mi-au raspuns ca ea nu prea mai dadea pe acolo.Mi s-au parut ciudate absentele ei..Stiam ca eu tot fost plecata , dar ne-am pus de acord ca daca una nu vine , nu lipseste si cealalta  si in plus..ii placea sa danseze..Nu o cunosc foarte bine dar stiu ca-i fusese interzis in copilarie sa danseze datorita astmului, ce o lipsea deseori de bucurii pe care altii copii nici nu le observau..Acum, in ciuda a tot ce insemsemna astmul, ea facea tot ce-si dorea..

Dupa curs am imprumutat un telefon, ramasesem fara minute(lucru tipic mie) si am sunat-o..
-Buna , sunt Irina si din moment ce nu raspund lasa-mi un mesaj dupa semnalul sonor.
Beep.!
-Fir-ar!.mi-am spus in sinea mea.Urasc atunci cand nu raspunde.."Irina, de ce nu ai venit la dansuri azi?De ce ai telefonul inchis?Si daca ti s-a dus bateria iti arunc telefonul ala nenorocit la primul container.Fa bine si suna-ma darling.Pa-pa.!"
Am multumit fetei pentru minutul imprumutat, am iesit pe usa si am luat autobuzul.Nu mai tineam minte ce autobuz trebuie sa iau mai exact, nu tineam minte numele strazilor de prin acest Pitesti..Am luat 13 B.ul presupunand ca ma va duce oarecum unde doresc ,iar cand a coborat am luat-o pe o potecuta ce ducea aproape de strada mea .Cand am ajuns la intersectia unor strazi de cine dau stand jos pe o bordurica?.Ati ghicit!.Irina.!
-Hei, iubire, ce faci aici?.De ce n-ai venit la dansuri?
-Ce te intereseaza pe tine?De cand va intereseaza pe voi ce fac eu?.E viata mea.

Va urma..