Ce mi-ati facut?

"Ati vrut sa iubesc.Poftim am iubit.Poftim inca iubesc.Ma ajuta?.Spuneti-mi voi.Ce mi-ati facut?.M-ati distrus..
Iubesc si-s pedepsita.Sunt pedepsita pentru ca gresesc..Sunt vinovata.Sunt un copil si am gresit..E scuza mea..O scuza penibila..Si totusi o scuza...Privesc .Zambesc.Dar nu-i zambetul meu.E doar o masca ce m-ajuta sa trec peste..Trec peste?..Nu pot.Pot oare?..Nu stiu..Doare.
Cer ajutor in departari ..aproape ca vin..Dar ajutorul de care am eu nevoie a disparut de mult..."

Am scris paragraful afisat mai sus in urma cu cateva zile..Voiam sa scriu despre fenomenul asta numit"dragoste" si despre repercursiunile acestuia , una dintre ele fiind "pedeapsa".
Nu am continuat sa scriu..si ma intreb acum..De ce?.Majoritatea postarilor mele privesc dragostea furata, durerea provocata in urma unui sentiment grotesc de "ura" si "dezamagire"..Acum imi amintesc..Am fost apostrofata sub pretextul ca "am innebunit" pentru ca am acelas subiect..Voi despre ce ati vrea sa scriu?.Manele:>?.Sa povestesc despre"ce chiloti si-a luat cutarita astazi la scoala" sau despre "cate calorii are ""sandvisul"" mancat de celalalt cutarita". Nu..eu scriu despre ce simt.Si uite-asa ca sa va enervez am sa scriu tot despre dragoste si de data asta.:*
O mica diferenta intre primul paragraf si toate cele ce vor urma.;;)
..Am sa spun ca de obicei ce simt..Ce vad..ce  vreau sa fac acum..
Sa incep usor..Vad..vad cel mai frumos lucru pe care l-am vazut vreodata..E..e ca si cand o ceata densa..o umbra puternica dispare si vad..vad un curcubeu..vad copii..vad zambete..
Vad o familie ..O mama..un tata..si 2 copii..Se joaca impreuna..Alearga..Zambesc..Defapt..rad cu gura pana la urechi..E atat de frumos ..privesc si parca si eu zambesc..
Pe-o banca stau asezati o fata si un baiat..Sigur sunt indragostiti..Vad asta in ochii ei..Ii stralucesc cu putere si-l priveste atenta..E atenta la el..la orice miscare..Iar el..El e asa fericit..si-i spune glume..O face sa rada..Sunt fericiti..E un sentiment atat de frumos..atunci cand esti fericit..cand..simti ca esti iubit...
Mai vad 3 fete..Ma intristeaza..Una din ele plange dar..celelalte o strang puternic in brate..Ea-si sterge lacrimile si incearca sa zambeasca..Da semne ca va fi bine..Le imbratiseaza multumindu-le parca pentru ca sunt acolo..langa ea...
Mi-as dori sa vad toate aceste lucruri si in realitate..Sa pot sa rad cu gura pana la urechi fara sa ma ascund sub un paravan..Fara sa pot spune ca vad ceva , dar sa-l vad cu interiorul..

Da..stiu..nu e prea interesanta , dar am prea multe postari nefinalizate si salvate . Maine incepe scoala si nu voi mai avea atata chef sa scriu aici. "Te iubesc"ul nu il termin pe 26 cum am promis pentru ca mi-e lene sa il copiez aici.[el e scris in caiet ..].

Eu va pup si va urez note interesant de diferite la scoala.Stiu ca o sa ma injurati dar nu e plictisitor sa ai numai note mari?Bucurati-va de viata copii si nu va mai milogiti atat de note.

O sa muriti cu carnetul in brate .Hai v-am pupat!:*

Am avut o mama.Acum nu o mai am.

A avut tot ce a vrut si nu ii lipsea nimic.Era fericita..Eram cu totii fericiti.Dar uneori viata e o jigodie.Si uneori familia nu e familia pe care ti-o doresti.
Uneori in viata lucrurile se schimba,chiar daca tu nu le observi.Dar tu nu observi totul,sau poate,o faci,dar cand e prea tarziu.
Un copil ascunde un secret de-aproape un an ,stie o poveste cutremurator de enervanta si e silit sa traiasca in minciuna.Nu mai poate trai in minciuna.
Are o mama care iubeste exteriorul,iubeste banii si iubeste viata.Nu vrea sa aiba o familie si pleaca.Dar odata plecata n-o va mai avea.
Uita.Si fata uita.Nu a pierdut nimic.Poate asa e mai bine..Nu o doare.A incetat s-o mai doara.
Nu vrea sa o mai vada.NU vrea.A incetat...

O doare inima si nu concepe un alt trai.Si-ar dori din nou familia perfecta ,dar stie ca nu o va mai avea.Stie.Nu ii pare rau.A trait prea mult in minciuna,a trait prea mult in secret.S-a resemnat,dar un singur lucru nu va mai face.Nu va mai iubi persoana ce a plecat.NICIODATA.O va uita.Va ramane in urma doar o fantoma,doar o poveste,doar un pacat.

Adio ii spune,nu vrea sa o mai vada.
Nu mai poate fi ca altadata
Sa plece caci a pierit ce-a fost frumos
Nu mai e nimic.Nimic si-i dureros!
Dar"PLEACA!" ii spune si ii intoarce spatele
Nu-si plange trecutul si nici regretele.




Compunerea nu e reala!:)).E doar un mesaj pe care il consider ca fiind trimis de toti copii parasiti,uitati si raniti de un component al familiei.Nu o luati ca pe un adevar.!:))

Un mic anunt despre inorogi si soare

Sunt melancolica aici.Sunt trista,frustrata si deseori dezamagita.
Cand scriu aici , inseamna ca ma simt singura si ca vreau sa ma descarc.Eu nu privesc viata ca pe o frumusete aparte.
Nu o vad plina de culoare,plina de zambete si asteptari..
Nu o vad pentru ca in mare parte nu e asa..
Aici,unde eu m-am nascut,sunt inconjurata de copii singuri,orfani,de femei batute ,de crime si omor.De ce sa vad o varianta fericita a devarului?
De ce sa ma ilustrez in bine cand eu simt rau?
Blogul asta nu e facut sa va spuna ce frumoasa e viata ci cum e viata.
Nu toti ne nastem sa fim designeri vestimentari, nu toti ne nastem parlamentari,fotbalisti sau oameni de succes.
Nu toti ne nastem in case mari,in vile cu gradina si piscina,in apartamente cu 3,4 camere .
Unii din noi se nasc pe strazi sau in cocini.In lacase abandonate sau in gauri de canal.
Nu toti mergem la o scoala privata ,nici macar la una de stat.Nu toti ne plangem ca avem prea mult de invatat si niciodata timp liber.Unii dintre noi si-ar da si viata si timpul liber pentru a stii alfabetul,pentru a stii sa citeasca.Unii nu se framanta ca nu au ce face cu banii,unii se famanta ca n-au ce manca.
Eu m-am nascut bine,intr-un mediu acceptabil si promitator.Nu fac parte dintr-o familie cu sute de milioane,cu vile si apartamente si nustu' cate coduri in banca,insa am o familie care deseori ma sprijina si ma ajuta.
Privesc realitatea si nu posibilul viitor,sunt pesimista  desi tind sa spun ca-s realista,insa eu imi vad viata asa cum sunt sigura ca va fi.Ma rezerv la ce pot si nu ma consider capabila de mai mult..Uneori gresesc dar..Dar.
Nu ma mai judecati ca nu scriu aici despre inorogi si soare ,despre basme cu printese si baieti cu muschi.Nu am de gand sa va fac sa radeti prea mult aici,o fac destul in viata de zi cu zi(cred/sper)

Ma numesc Andreescu larisa,am 15 ani desi tind sa cred ca am 16,sunt un simplu blogger si iubesc asta.Nu vreau sa cresc si sa dau nas in nas cu viitorul ,nu vreau sa fiu implinita de acum.Sunt implinita cu faptul ca exist si am prieteni.Sunt implinita simtind ca iubesc si ca sunt iubita.Nu stiu daca sunt cu adevarat,dar imi place sa sper si sa cred ca se poate.Va rog sa nu ma judecati pentru felul in care scriu.Am zile bune si zile proaste si asta-i locul in care ma descarc.Atat.Mai mult n-am ce sa spun asa ca incetez cu palavrageala c-a durat destul de mult.


P.S.Scuzati-mi greselile de ortografie, dar deseori ma grabesc.Ma' bad.:).Ma revansez de ziua mea .

Ce inseamna sa fii prieten.?

-Promite-mi sa nu pleci niciodata!.Promite-mi ca-mi vei fi prietena pe veci.!.

Rugamintea unei copile de 6 ani ,pe nume Alina,catre prietena sa de 7 al carei nume sa fie Bee.

In fine, Bee a murit intr-un accident de masina in drum spre petrecerea prietenei sale,cand aniversa o frumoasa varsta scolara.

Prietena ei o astepta destul de suparata,renuntand a se mai bucura cu ceilalti copii de tort,de cadouri,de joaca.

I se promisese prietenie vesnica dar..Bee nici macar nu venise..si nici nu avea sa vina.

Alina nu a inteles niciodata.Alina si-a urat intotdeauna prietena pentru ca a parasit-o..S-a simtit mintita , frustrata,singura .Era cea mai buna prietena a ei.

Era singura ei prietena .Era singura care nu a judecat-o si nu a fugit de ea doar pentru ca e paralizata si silita sa stea intr-un scaun cu rotile.Bee nu o judeca...si era fericita ca nu o trata diferit..insa..

Insa Alina nu si-a dat seama atunci ca ceea ce urase ea nu trebuia sa urasca.Nu si-a dat seama atunci ca facea intocmai ce nu si-a dorit sa pateasca..Judeca..Judeca gresit soarta unei copile.

Acum Alina are 20 de ani si e studenta la A.S. In fiecare luna, merge la cimitir cu un trandafir si o lumanare.Acum si-a dat seama ca a gresit urand atata timp.

Ii spune de fiecare data tot felul de povesti si intamplari din viata ei si o tine la curent cu tot ce se intampla.Acum isi rescumpara greseala pastrandu-i vesnic amintirea si incercand sa faca ceea ce ii fusese ei promis odinioara : ii va fi prietena pe veci...

Povestea nu e reala ci inventata la minut dar..Nu asta conteaza.Conteaza ca vreau sa va arat ca sa fii prieten nu e simplu.Si uneori e complicat sa intelegi anumite lucruri dar..Dar viata e scurta si nu merita sa te complici.

Ultima oara am facut un studiu de caz despre ce inseamna a te simti singur atunci cand esti inconjurat de prieteni.Acum vreau sa vorbesc despre prietenie si cam tot ce ar reprezenta ea.

Voi imparti chestiuta asta pe din.doua deoarece de data aceasta am avut parte de mult mai multi copii ce au dorit sa mi se alature si sa-si spuna parerea.O sa incep cu replicile scurte apoi voi reveni cu un alt post in care se complica lucrurile .:).

Enjoy.A si da.Astept comentarii:)

Vally C : incredere 

andreea=D ftw: patru cuvinte: e tot ce am.

.a.Stefan ..: e un lucru fara de care nu poti traii

unikatu.iusti .: cineva cu care iesi afar cand esti plictisit 

unikatu.iusti .: si care poate te si ajuta cu bani  (profund..foarte profund.:)) grigo_mariuca: pentru mine prietenia inseamna distractie,intelegere,acceptare. eu am destul de multa incredere in prietenii care merita,in rest pe ceilalti ii cam manipulez pentru interesele mele.(multumesc de asemenea si pentru ceea ce mi-ai spus mai departe.<3)

Va foarte foarte multumesc celor de mai sus ca v-ati chinuit macar sa scoateti o replica..Nu ca cei de mai jos care s-au facut ca nu vad studiul ,dar mi-au mai si spus dupa ca l-au vazut si implicit ocolit:)).Pentru voi acestia am o rubrica speciala <3 ->

Copii rai: ALESIA Gherzan, IRINA Deaconescu .

 Shame on you ,girls!

Te iubesc...

22.Nu esti singura cu probleme.

Vazand ca nu poate sa-i explice nimic,Mihai hotaraste sa plece el din calea posibilei explozii de furie..
-De ce ai tipat asa la el?Esti prea vulcanica...
-Poftim?
-Da..Adica..Puteai sa fii mai calma..Nu omorase pe nimeni..
-Madalina, de ce te bagi?
-Pai nu ma bag dar..
-Fara "dar" Madalina. Habar n-ai. Eu stau aici si il astept ca o proasta ,ma gandesc la el:daca e bine,daca a mancat,daca a dormit noaptea trecuta..si el se culca cu o tarfa pe care o cunoaste intr-un bar.!Mai mult, vine si imi spune ca saraca fata are o mama bolnava,de parca ma interesa.
-Poate a avut un motiv..Adica a trecut mult timp de cand nu te-a vazut si..
-Asta nu-i motiv?!Si..tu de ce ii iei apararea?Stai..Pana la urma de ce esti aici?
-Cum adica..de ce?Am venit la inmormantarea Irinei.
-Poftim?Vii acum?
-Da..Pai cand?
-Tu ma iei de proasta?
-Nu dar..Pai..

-Nici un "pai".Cum iti permiti sa mai vii acum?Ai fost plecata in cele mai grele momente pe care le-a avut..Ea isi numara firele ce-i cadeau si tu probabil te bronzai pe-o plaja privata din mai nustu ce tara.Acum de ce ai venit?Sa spui condoleante?Sa ne vezi pe noi plangand?
-De ce ma condamni?Nu e vina mea ca a trebuit sa plec..
-Ca sa vezi!.A fost o decizie grea,nu?Hai lasa-ma!Ai preferat sa pleci, sa te distrezi.N-ai dat nici macar un telefon ..

-Dar..
-Ea murea aici..Intreba de tine si eu trebuia sa-i raspund ca esti bine..Ca am vorbit,ca e totul ok..dar eu nu aveam habar de tine..Nu vorbisem ,nu stiam nimic..Nu mai spuneai nimic..O minteam.Acum e moarta.O vezi?Sta rece-ntr-un sicriu si nu te vede..nu te simte..A murit.Si nici macar nu stia adevarul..
-Te rog..
-Pleaca.Nu vreau sa te vad.!De ce te-ai intors aici?Nu vezi cata ura e?Pleaca.Du-te si fii fericita..
-Eu plec..Dar plec doar acum..Si te rog..Nu ma uri..Nu stii de spre ce e vorba..Nu e vorba doar despre tine..doar despre cat suferi tu..Te vezi doar pe tine,iti vezi doar problemele tale..Inceteaza sa-ti mai privesti oglinda,te rog..Uita-te in jur..Nu esti singura cu probleme...
Intoarce chipul palid spre rasarit si porneste incet pe cararea ingusta dintre morminte..Nu stia cum sa-i explice dar renuntase la a o confrunta..Stia ca nu avea sa provoace decat mai multa ura.
Larisa se opreste-n urma,priveste-n gol o amintire..Intoarce spatele sicriului lasat sa cada-n groapa....
Sta putin pe ganduri..
Mai arunca o privire si-i zareste expresia zambitoare a prietenei sale..O imbratiseaza si-i ofera cateva bezele..Ii face usor cu mana si dispare in picaturile de ploaie..
Isi indreapta inapoi privirea infipta-n viitor si inchide ochii..
-De ce m-ai lasat ? intreaba in final aruncand in groapa trandafirul primit..
Renunta.Isi deschide umbrela, simtind picurii tot mai puternici si pleaca.

 Va urma...


Nu ma condamnati..Mi-a fost LENE.In ultima perioada am avut si altele pe cap si..nu mai am chef sa scriu asta..Nu mai merita..Nu mai conteaza...Nu sunt sigura ca voi continua sa scriu..Multumesc oricum persoanelor care mai intra din cand in cand ca sa vada daca e cineva sus,pe chat si mai trag si cu ochiul prin compuneri..Apreciez din punct de vedere al view.urilor.:)