11. "De cand va intereseaza pe voi ce fac eu?.E viata mea."
Dis-de-dimineata m-am trezit cu ganduri si sperante noi.Cursurile de dans la catre tot participam de la o vreme cu Irina ma ajutau enorm fizic, psihic si mental..
Aveam o senzatie de liniste de fiecare data cand imi faceam veacul in sala incapatoare, plina de oglinzi, cateva sparte, cu cortini demodate si o culoare destul de veche, un maro deschis , sters, manjit pe pereti, totul creand o atmosfera plictisitoare.Insa, cum deseori aparentele insala, sala era primitoare, plina de copii veseli, energici, plini de viata.
Trebuia sa ma intalnesc cu Irina in fata institutiei in vreo 15 minute deci, pot spune ca eram in criza de timp.
Cand am ajuns aveam intarziere de 5 minute, dar stiind ca punctualitatea ei lasa intotdeauna de dorit nu m-am panicat.
Am presupus ca e inauntru asa ca am mers sa ma schimb..Dupa cateva minute bune, am iesit din vestiarul ingust in care zaceau doar o bancuta si 2 scaune, iar intrerupatorul , ascuns oarecum, functiona doar cand era in toane bune.
Cand am intrat in sala fiecare isi facea de lucru:3 baieti isi incercau talentele in ale breakdance-ului , sfarsind insa cu plesnituri puternice pe podeaua tare si rece; un grup de fete isi laudau reciproc vestimentatia, parul, unghiile sau etc; instructorul isi facea antrenamentul zilinc pe muzica ritmica si alte cateva persoane exersau o coregrafie noua.
M-am uitat peste tot dar nici urma de Irina.Am intrebat cateva fete daca au vazut-o , dar mi-au raspuns ca ea nu prea mai dadea pe acolo.Mi s-au parut ciudate absentele ei..Stiam ca eu tot fost plecata , dar ne-am pus de acord ca daca una nu vine , nu lipseste si cealalta si in plus..ii placea sa danseze..Nu o cunosc foarte bine dar stiu ca-i fusese interzis in copilarie sa danseze datorita astmului, ce o lipsea deseori de bucurii pe care altii copii nici nu le observau..Acum, in ciuda a tot ce insemsemna astmul, ea facea tot ce-si dorea..
Dupa curs am imprumutat un telefon, ramasesem fara minute(lucru tipic mie) si am sunat-o..
-Buna , sunt Irina si din moment ce nu raspund lasa-mi un mesaj dupa semnalul sonor.
Beep.!
-Fir-ar!.mi-am spus in sinea mea.Urasc atunci cand nu raspunde.."Irina, de ce nu ai venit la dansuri azi?De ce ai telefonul inchis?Si daca ti s-a dus bateria iti arunc telefonul ala nenorocit la primul container.Fa bine si suna-ma darling.Pa-pa.!"
Am multumit fetei pentru minutul imprumutat, am iesit pe usa si am luat autobuzul.Nu mai tineam minte ce autobuz trebuie sa iau mai exact, nu tineam minte numele strazilor de prin acest Pitesti..Am luat 13 B.ul presupunand ca ma va duce oarecum unde doresc ,iar cand a coborat am luat-o pe o potecuta ce ducea aproape de strada mea .Cand am ajuns la intersectia unor strazi de cine dau stand jos pe o bordurica?.Ati ghicit!.Irina.!
-Hei, iubire, ce faci aici?.De ce n-ai venit la dansuri?
-Ce te intereseaza pe tine?De cand va intereseaza pe voi ce fac eu?.E viata mea.
Va urma..
Dis-de-dimineata m-am trezit cu ganduri si sperante noi.Cursurile de dans la catre tot participam de la o vreme cu Irina ma ajutau enorm fizic, psihic si mental..
Aveam o senzatie de liniste de fiecare data cand imi faceam veacul in sala incapatoare, plina de oglinzi, cateva sparte, cu cortini demodate si o culoare destul de veche, un maro deschis , sters, manjit pe pereti, totul creand o atmosfera plictisitoare.Insa, cum deseori aparentele insala, sala era primitoare, plina de copii veseli, energici, plini de viata.
Trebuia sa ma intalnesc cu Irina in fata institutiei in vreo 15 minute deci, pot spune ca eram in criza de timp.
Cand am ajuns aveam intarziere de 5 minute, dar stiind ca punctualitatea ei lasa intotdeauna de dorit nu m-am panicat.
Am presupus ca e inauntru asa ca am mers sa ma schimb..Dupa cateva minute bune, am iesit din vestiarul ingust in care zaceau doar o bancuta si 2 scaune, iar intrerupatorul , ascuns oarecum, functiona doar cand era in toane bune.
Cand am intrat in sala fiecare isi facea de lucru:3 baieti isi incercau talentele in ale breakdance-ului , sfarsind insa cu plesnituri puternice pe podeaua tare si rece; un grup de fete isi laudau reciproc vestimentatia, parul, unghiile sau etc; instructorul isi facea antrenamentul zilinc pe muzica ritmica si alte cateva persoane exersau o coregrafie noua.
Dupa curs am imprumutat un telefon, ramasesem fara minute(lucru tipic mie) si am sunat-o..
-Buna , sunt Irina si din moment ce nu raspund lasa-mi un mesaj dupa semnalul sonor.
Beep.!
-Fir-ar!.mi-am spus in sinea mea.Urasc atunci cand nu raspunde.."Irina, de ce nu ai venit la dansuri azi?De ce ai telefonul inchis?Si daca ti s-a dus bateria iti arunc telefonul ala nenorocit la primul container.Fa bine si suna-ma darling.Pa-pa.!"
Am multumit fetei pentru minutul imprumutat, am iesit pe usa si am luat autobuzul.Nu mai tineam minte ce autobuz trebuie sa iau mai exact, nu tineam minte numele strazilor de prin acest Pitesti..Am luat 13 B.ul presupunand ca ma va duce oarecum unde doresc ,iar cand a coborat am luat-o pe o potecuta ce ducea aproape de strada mea .Cand am ajuns la intersectia unor strazi de cine dau stand jos pe o bordurica?.Ati ghicit!.Irina.!
-Hei, iubire, ce faci aici?.De ce n-ai venit la dansuri?
-Ce te intereseaza pe tine?De cand va intereseaza pe voi ce fac eu?.E viata mea.
Va urma..
3 comentarii:
ehhh te strici...te-ai deplasat mult de la fictiunea viselor...acum e foarte detaliata,lucru care era prezent si in celalalte dar acum sunt toate reale,sau exact cum vrei tu.Continua pe baza viselor sau fa alta poveste,o lume imaginara a ta ca se strica povestea.
nu ai habar de ce scriu in continuare.nu e real e doar introducerea undeva..cu visele aflu rezumatul unei povesti..pana la 26 de parti crede-ma ca am mai visat..[chiar daca nu ti-am mai zis:))]si cu un rezumat nu faci o poveste.e normal sa introduc din lumea mea reala.pentru ca asta si vreau sa fac..vreau o poveste in care sa se regaseasca anumite lucruri impletite cu inimaginabilul.:)
vai vai ador partea asta:))... mai putin partea cu punctualitatea[-x oricum.. imi place din ce in ce mai mult cum scrii..ai evoluat destul de mult fata de prima parte..bravo!:*
Trimiteți un comentariu