Adio..

Sufletul mi-e trist

Ti-ai batut joc de mine

Mi-am zis sa nu insist

Da-ntr-una ma gandesc la tine

Nu pot sa te scot din minte

Simt un sentiment ciudat

E in mine ca un ghimpe

Parca totul e predestinat.

De ce am crezut in vorbe desarte ?

Cand mi le spuneai eram ca in rai.

Pentru c-ai fost pentru mine aparte

Si-am crezut ca viata-mi toata ,cu mine-o sa stai.

Apoi incet,incet cu pas molatic,

In fata adevarul m-a privit

Iubirea ta era doar un gand salbatic

De a ma supune..de a ma robi.

Cat de usor e sa rostesti cuvinte

Pe care apoi sa pari ca le-ai uitat

E atat de simplu pentru cel ce mine

Pentru a minti te nasti, nu esti invatat.

Adio,deci,ramai cu vanitatea

De a fi stapan pe un naiv

Caci eu am aflat iarasi libertatea

Tu alteia da-ti zambetul parsiv.

Ramas bun..iubire

Mi-e dor de clipele frumoase

Pe care le aveam de mult

Mi-e tare dor de ale tale brate..

Imi este dor de-al tau sarut.

Visez si-acum la noptile in care

Cu vorbe dulci ma rasfatai

Si la tandretea ta cea mare

Cu care ma inconjurai.

Degeaba mai visez acum

Caci timpul a trecut,

Si clipele-s facute scrum..

Si timpul e pierdut..

Publicaţi postare 

Acum..sunt aici sus

Si am sa te pazesc mereu

Orice ar fi vei fi intodeauna

Baiatul pe care l-am iubit doar eu.

Sa nu plangi dupa mine

Chiar de-ti va fi greu,

Eu te-am iubit pe tine..

Te voi iubi mereu !

Poate eu nu mai sunt

Dar tu-nca traiesti,

Sa nu ma uiti vreodata

Si viata s-o traiesti !

                          Te iubesc.

Inceputul Sfarsitului

Se spune ca o prietenie adevarata  se scalda in sinceritate,traieste si se hraneste cu povestile lor,cu momentele placute petrecute impreuna si din zambete..

Si daca-i asa..pot spune ca sunt flamanda si saraca ,duc lipsa acestor sentimente ,acestor  « alimente » ce ar trebui sa ma tina pe picioare..

Si-mi este atat de foame de momentele noastre,imi este atat de dor de gustul zambetului tau incat simt cum mor.Simt cum mor singura-n singuratatea mea si sper sa-mi auda cineva scancetul trist de durere,sa vina si sa ma salveze din aceasta inchisoare a mortii.

Si nu vine nimeni..Ma scald in lacul propriilor mele lacrimi si cer indurare.Asa cum un peste prea mic este lasat sa plece din undita pescarilor,asa cer si eu indurare.Cer o noua sansa la viata.Si plina de sperante ma las in voia sortii asteptandu-mi salvarea,dar ma pierd printre cuvinte,iar sperantele ma parasesc lasand in urma numai pozele cu noi..

E normal oare sa am parte de atata cruzime ?Parca si pozele iau forma unor demoni ce m-asteapta bucurosi sa las totul si sa ma alatur lor in uitare..Dar priveste !Priveste cum ma zbat in propriile-mi lanturi formate din nedorinta-mi de a parasi acest taram,desi plin de minciuni si tradare,taram in care m-am nascut,am trait si te-am intalnit pe tine..Buna mea prietena ce din pacate nu ma poti salva nici daca-i vrea din lumea mea..

Ma crezi nebuna nu ?Tot ce citesti iti par cuvintele unui dement aruncate pe-o foaie de hartie in speranta ca le va citi cineva..

Si ai dreptate.In capul meu o mie de omuleti ce « lucrau » la functionalitatea deciziilor mele s-au innecat in prea multe lacrimi si minciuni.Priveste.Acum totul e stricat.Crezi ca ar mai putea fi reparate ?Eu am tot incercat sa le repar dar totul e prea complicat.Atat de..atat de complicat.. !

Si da !Chiar sunt nebuna.Dar sunt nebuna de durere pentru ca ceva atat de minunat nici nu a inceput bine si deja s-a terminat.Si poate nu-ti dai seama inca,dar doare.Si doare atat de tare incat imi doresc sa mor mai bine decat sa mai indur..

Dar stii ceva ?Ma bucur atat de tare ca s-a intamplat.Si sunt atat de fericita ca te-am cunoscut si ca am avut parte de prietenea ta incat..nu-mi pasa ce se va intampla.Ba nu.Te mint.Imi pasa.Si-mi pasa atat de mult incat nu pot sa distrug gelozia care ma cuprinde cand vad ca te pierd din cauza unor porcarii,cand vad ca incepi sa ma uiti si te indrepti spre altii,cand nu incerci sa repari alaturi de mine ce-i gresit..Dar nu-i nimic..Eu cu timpul voi uita..voi uita toate aceste momente desi frumoase ,foarte dureroase si voi trece peste..Si sper ca si tu te vei trezi la realitate si vei intelege ce inseamna sa fii un prieten adevarat si cine iti sunt dusmani sau prieteni de "fatada".

Nu uita ca te-am iubit ,te iubesc si te voi iubi orice s-ar intampla,prietena mea!

                 Scrisoare catre mama..

Se aud suspine..se aud  incet                                

Privesc cu neputinta spre-o varstinca femeie,

Ce cu durere in suflet scoate de la piept

O scrisoare pe care seful sau uitase sa i-o deie.

Incepe s-o citeasca in gand,

Din ochi ii cade-ntaia lacrima,

Si asta inca de la primul rand

Unde e scris « Draga mea,mama »

« Te rog ,te rog intoarce-te-acasa !

Intoarce-te la noi,fa cale-ntoarsa

Priveste inapoi si vezi-ti pamantul

Averea ,casa parintilor..mormantul..»

Iar mama plange si citeste-n-celasi timp. 
Caci dorul de ei nu e deabia de-un anotimp

Si-ar vrea sa se intoarca acasa

Dar lipsa banilor si saracia..nu o lasa. !

« Nu ne lasa sa crestem aici fara tine

Sa fim saraci si tot este mai bine.

Deci inc-odata iti spun vino acasa

Cu totii-te-asteptam ..si pe nepusa masa .. »

Si lacrimi cad pe coala alba

Caci pentru mama ,dorul e povara,

Atatia ani ce au trecut in graba

Si plange pentru-a nu stiu cata oara..

« Acolo unde esti,poate e mai bine

Dar stiu ca-ti e greu,nu suntem langa tine

Tu vrei sa ajuti ,sa muncesti s-aduci bani,

Dar nu vreau sa-ti duc lipsa in acesti ani. »

La ultima replica ,la sincerul » Te iubesc ! »

Isi da suflarea un suflet parintesc.

Si cu durere-n inima se ridica si pleaca,

Se duce la munca si-asteapta ca timpul sa treaca.

Asteapta sa vina Craciunul sa se poata intoarce,

Sa isi vada copii, sa-i poata strange-n brate..