Inceputul Sfarsitului

Se spune ca o prietenie adevarata  se scalda in sinceritate,traieste si se hraneste cu povestile lor,cu momentele placute petrecute impreuna si din zambete..

Si daca-i asa..pot spune ca sunt flamanda si saraca ,duc lipsa acestor sentimente ,acestor  « alimente » ce ar trebui sa ma tina pe picioare..

Si-mi este atat de foame de momentele noastre,imi este atat de dor de gustul zambetului tau incat simt cum mor.Simt cum mor singura-n singuratatea mea si sper sa-mi auda cineva scancetul trist de durere,sa vina si sa ma salveze din aceasta inchisoare a mortii.

Si nu vine nimeni..Ma scald in lacul propriilor mele lacrimi si cer indurare.Asa cum un peste prea mic este lasat sa plece din undita pescarilor,asa cer si eu indurare.Cer o noua sansa la viata.Si plina de sperante ma las in voia sortii asteptandu-mi salvarea,dar ma pierd printre cuvinte,iar sperantele ma parasesc lasand in urma numai pozele cu noi..

E normal oare sa am parte de atata cruzime ?Parca si pozele iau forma unor demoni ce m-asteapta bucurosi sa las totul si sa ma alatur lor in uitare..Dar priveste !Priveste cum ma zbat in propriile-mi lanturi formate din nedorinta-mi de a parasi acest taram,desi plin de minciuni si tradare,taram in care m-am nascut,am trait si te-am intalnit pe tine..Buna mea prietena ce din pacate nu ma poti salva nici daca-i vrea din lumea mea..

Ma crezi nebuna nu ?Tot ce citesti iti par cuvintele unui dement aruncate pe-o foaie de hartie in speranta ca le va citi cineva..

Si ai dreptate.In capul meu o mie de omuleti ce « lucrau » la functionalitatea deciziilor mele s-au innecat in prea multe lacrimi si minciuni.Priveste.Acum totul e stricat.Crezi ca ar mai putea fi reparate ?Eu am tot incercat sa le repar dar totul e prea complicat.Atat de..atat de complicat.. !

Si da !Chiar sunt nebuna.Dar sunt nebuna de durere pentru ca ceva atat de minunat nici nu a inceput bine si deja s-a terminat.Si poate nu-ti dai seama inca,dar doare.Si doare atat de tare incat imi doresc sa mor mai bine decat sa mai indur..

Dar stii ceva ?Ma bucur atat de tare ca s-a intamplat.Si sunt atat de fericita ca te-am cunoscut si ca am avut parte de prietenea ta incat..nu-mi pasa ce se va intampla.Ba nu.Te mint.Imi pasa.Si-mi pasa atat de mult incat nu pot sa distrug gelozia care ma cuprinde cand vad ca te pierd din cauza unor porcarii,cand vad ca incepi sa ma uiti si te indrepti spre altii,cand nu incerci sa repari alaturi de mine ce-i gresit..Dar nu-i nimic..Eu cu timpul voi uita..voi uita toate aceste momente desi frumoase ,foarte dureroase si voi trece peste..Si sper ca si tu te vei trezi la realitate si vei intelege ce inseamna sa fii un prieten adevarat si cine iti sunt dusmani sau prieteni de "fatada".

Nu uita ca te-am iubit ,te iubesc si te voi iubi orice s-ar intampla,prietena mea!