Scrisoare catre mama..

Se aud suspine..se aud  incet                                

Privesc cu neputinta spre-o varstinca femeie,

Ce cu durere in suflet scoate de la piept

O scrisoare pe care seful sau uitase sa i-o deie.

Incepe s-o citeasca in gand,

Din ochi ii cade-ntaia lacrima,

Si asta inca de la primul rand

Unde e scris « Draga mea,mama »

« Te rog ,te rog intoarce-te-acasa !

Intoarce-te la noi,fa cale-ntoarsa

Priveste inapoi si vezi-ti pamantul

Averea ,casa parintilor..mormantul..»

Iar mama plange si citeste-n-celasi timp. 
Caci dorul de ei nu e deabia de-un anotimp

Si-ar vrea sa se intoarca acasa

Dar lipsa banilor si saracia..nu o lasa. !

« Nu ne lasa sa crestem aici fara tine

Sa fim saraci si tot este mai bine.

Deci inc-odata iti spun vino acasa

Cu totii-te-asteptam ..si pe nepusa masa .. »

Si lacrimi cad pe coala alba

Caci pentru mama ,dorul e povara,

Atatia ani ce au trecut in graba

Si plange pentru-a nu stiu cata oara..

« Acolo unde esti,poate e mai bine

Dar stiu ca-ti e greu,nu suntem langa tine

Tu vrei sa ajuti ,sa muncesti s-aduci bani,

Dar nu vreau sa-ti duc lipsa in acesti ani. »

La ultima replica ,la sincerul » Te iubesc ! »

Isi da suflarea un suflet parintesc.

Si cu durere-n inima se ridica si pleaca,

Se duce la munca si-asteapta ca timpul sa treaca.

Asteapta sa vina Craciunul sa se poata intoarce,

Sa isi vada copii, sa-i poata strange-n brate..