Lets talk about it.

13 noiembrie 2011

O viata de caine parasit

Acum 5 minute am gasit printr'un sertar o discheta cu o compunere facuta in clasa a6.a pentru o nota la informatica.Mi-a placut enorm acum gasind-o si a trebuit sa va arat si voua.Chiar daca e stupida..eu o ador.!.


 Se spune din mosi – stramosi  ca acesti minunati catei sunt prietenii omului. Dar daca ne sunt fideli, de ce sunt pedepsiti cu atata cruzime? De ce sunt aruncati in strada si batjocoriti asa? De ce trebuie sa ma uit la TV si sa vad cum bietele animale, care ne sunt atat de credincioase sunt omorate cu sange rece de hingherii care se dau drept iubitori de animale dar,  insa sunt criminalii ce omoara cateii aruncandu-i in smoala , gropi adanci sau in altceva, batandu-i cu rautate si lasandu-i fara hrana si fara un adapost sigur.Bietele animale, bietii catei care au avut putin noroc si au scapat de mainele murdare ale hingherilor, sufara acum stand afara in frig, neavand apa si mancare si neavand un loc unde sa se adaposteasca.De ce propietarii, iubitori de animale , care-si pierd animalele iubite, cateii care le sunt atat de dragi,  de care au avut grija timp indelungat sunt pacaliti si batjocoriti de cei ce se pretind gasitorii acestora.  Chiar eu am patit asa ceva. Cu ajutorul prietenilor am raspandit afise prin cartier cu speranta ca il voi gasi. Am dat la ziar un anunt in care ofeream recompensa gasitorului. Din pacate nu l-am putut gasi. In schimb am primit telefoane de la falsi gasitori ai lui Max,catelul meu,iar in plus ,intr-o noapte un barbat l-a sunat pe tata si i-a spus ca l-a gasit pa Max.A zis corect chiar si semnalmentele acestuia asa ca pe mama si tata i-a pacalit.I-a plimbat prin tot cartierul ca sa i-l dea pa catel ,dar pana la urma tata a renuntat sa-l mai caute pe Max.Cei ce l-au pierdut mi-au cumparat alt catel care este de o rasa pura,avand si pedigri,dar nu e ca catelusul meu,pe care sper ca intr-o zi il voi revedea.Il cheama pe acesta tot Max,dar eu ii mai spun si Minimax ,deoarece e mic.
        Pe catelul meu cel pierdut ,il aveam de la 4-5 ani ,deci,mai exact ,a fost catelul meu din copilarie,catelusul cu care m-am jucat de-a lungul anilor.Cand era inca mic ,in faza copilariei,eu practic nu mai aveam haine,deoarece el mi le rupea mereu.Inn momentul cand eram afara si ma jucam cu el ,imi cadea mie ceva pe jos ca nu se putea altfel,iar cand ma aplecam sa iau obiectul ,el imi sarea in spate.Cand ma ridicam imi rupea bluza cu ghearele.Atunci cand ma vedea ca plecam undeva ,incepea sa latre de se auzea cam 1 km distanta.Erau clipe frumoase cu Max ,ma distram cu el.Cunostea motorul la masina asa ca stia cand veneam acasa cu familia.

Un comentariu:

♥♥Rose♥♥ spunea...

Intr-adevar e trist.. :(..
Si eu am pierdut un catel.. sper sa ii revedem intr-o zi..