20.Nu stiu ce ma asteapta,dar prefer sa nu stiu decat sa raman aici in pustiu
O priveam neputincioasa..Ma uitam in ochii ei si-i simteam teroarea..Era terifiata de gandul ca urma sa piara.Iar eu eram terifiata de gandul ca nu puteam face nimic sa-i opresc durerea..
A doua zi urma sa merg la ea sa ne jucam facand clatite.Trebuia sa indeplinim fiecare dorinta din acea lista si aceea avea sa fie prima..
Cand am ajuns acasa insa am avut parte de un soc..:
-Irina a murit!A murit!Dumnezeule..Copilul meu e mort!zbiera femeia,tremurand din toate partile.Sotul sau incerca sa o linisteasca dar si pe el il bufnea plansul..
-Ce s-a intamplat?.Nu inteleg..
-Irina s-a spanzurat.S-a spanzurat aseara in baie, de lantul de la wc..
-Poftim?..Glumiti..Nu..nu e posibil..Nu!.Nu!..incepusem sa tip speriata.Nu intelegeam..De ce ea?Eram singura..Atat de singura..
Am alergat pana in camera ei si am privit imprejurul.Nu terminase de impodobit intreaga camera cu poze..SI isi dorea atat de mult sa termine..Privind mai atent am observata o foaie iesind dintr-un caiet aruncat pe birou.
M-am apropiat..Era un bilet...
_________________________________________________
A doua zi era priveghiul si inmormantarea.Afara ploua cu galeata de vreo cateva ore, iar norii destul de cenusii nu dadeau vreo veste ca au de gand sa plece.
Atmosfera era destul de posomorata ,inchisa..Greu de suportat..
Ma uit in jur si vad..Doi parinti devastati,plangand fiecare pe umarul celuilalt..O bunica cu parul roscat, intr-un scaun cu rotile tinand in mana un trandafir rosu..Cu ochii umflati de lacrimi, cu cearcane si incercata de suspine se abtinea sa planga..Nepoata ei ii spunea mereu "Nu plange bunico,nu-ti irosi cristalele.Pastreaza-le pentru vremea cand iti vor trebui cu-adevarat.Nu plange.Priveste partea buna..Sunt alaturi de tine..Nimeni nu te va rani."..
Acum nu mai era cu ea..Si avea motive destule sa-si iroseasca cristalele..Ii simtea deja lipsa..Era chinuitor..Atat de chinuitor..
Alaturi de ea erau cativa copii de la scoala..Stateau cuminti cu cate-o lumanare-n mana si asteptau inceperea ceremoniei..Nu o cunosteau foarte bine pe Irina,dar fusesera impresionati ..sau..socati de povestea sa incat au hotarat sa vina la inmormantare.
In rest..cateva rude..Atat..Atat insemna familia ei..La un momentdat pe aleea dintre morminte ,ori am avut o vedenie ori..
Era Mihai..Si era cu Madalina..Imbracati sumbru,el intr-o camasa neagra,o pereche de pantaloni asemeni,ea purtand o rochie subtire,neagra,cu un colier de perle impodobindu-i gatul lung..cu parul strans in coada,lasand cateva fire carliontate sa-i incadreze fata si o pereche de dresuri pe care probabil si le rupsese pe drum..Totul la ei era negru..pana si umbrela..
-Ce cautati aici?
-Nu te bucuri sa ne vezi?
-Mihai,in momentul asta nimic nu ma bucura..
-Ai dreptate..Iarta-ma..Esti bine.?
-N-am dormit toata noaptea,dar sunt bine..Voi,tu Mada,cum ati aflat?Cum ati ajuns.?
-Pai eu eram in drum spre casa si m-a sunat o colega sa-mi povesteasca..Cand am aflat am grabit pasul,am sarit peste ..cateva capitale si am venit..iar Mihai a ajuns si el de dimineata.
-Nu trebuia sa mai stai?..
-Ba da,dar mi-era dor de tine..si azi cand am vrut sa te sun am dat de copilul asta care mi-a explicat tot..
-Larisa,vrei sa ne spui ceva?Spuneai ca ai dori sa citesti..
-Da.Imediat..Ma scuzati,revin.
Ma apropii de preot si scot un bilet..
-Buna ziua..Stiu ca nu e un inceput bun..Stiu ca nu poate fi o zi prielnica..Stiu..Dar ea si-ar fi dorit sa zambim azi..Irina a lasat un bilet pe care l-am gasit in camera sa si pe care voia sa vi-l citesc..
"Va rog sa nu ma urati.." incepe cu vocea-i tremuranda."Nu am vrut sa va supar.Nu am vrut sa va fac sa suferiti..Dar am produs numai durere..Eu simt numai durere..Sunt o povara..Mereu am fost o povara si acum simt ca am aprofundat situatia ..Va rog sa nu fiti tristi.E mai bine asa.Simt ca nu pot continua asa ca am decis sa ma eliberez..E prea mult pentru mine..E prea mult pentru toti..
Mama, iarta-ma ca n-am vrut sa fiu ca tine, dar pur si simplu nu am putut..Am vrut sa fiu eu..dar..am esuat..n-am reusit sa fiu nimeni..Nu ma uri.In schimb, iubeste-l pe tata.Iubeste-l ca la inceput si nu renunta la el.Daca n-ati putut forma o familie cu mine ,macar formati o familie in doi. Iertati-ma ca v-am judecat.Va multumesc ca m-ati adoptat..chiar daca nu m-ati putut cunoaste, mi-ati oferit clipe frumoase pe care sper ca nici voi n-o sa le uitati.
Bunico,iarta-ma ca n-am venit sa-mi iau ramas bun.Nu a fost o decizie luata cu mult timp inainte, deci nu am realizat prea multe..Iarta-ma bunico..Sa nu ma judeci, sa nu ma urasti si sa nu ma intelegi gresit..Te iubesc si te voi iubi indiferent de ce-mi rezerva viitorul,indiferent de locul in care ma voi afla..
Madalina iarta-ma ca nu am mai vorbit de mult..Chiar daca nu mi-ai fost aproape cu trupul eu ti-am simtit prezenta..Te rog sa nu renunti la visul tau de a canta..Te voi urmari de sus cum evoluezi si-ti promit ca te voi ajuta daca voi putea sa ma pun bine cu D-zeu.
Larisa,buna mea prietena,te rog sa nu ma uiti,nici pe mine si nici prietenia noastra..Te rog sa nu te superi c-am ales acest drum.Tu stii cat de mult am suferit eu..Stii cat de mult m-am chinuit sa traies si sa par fericita.N-am fost fericita.N-am mai simtit adevarata bucurie de foarte mult timp..Ai fost singura care mi-a scos cate un zambesc..Singra..Dar un zambet nu e de ajuns sa uit de necaz..Nu-i de ajuns..cat sa ma faca sa traiesc..Nu mai vreau sa traiesc..Pur si simplu..nu maiv reau.
Larisa..Sa nu renunti sa iubesti.Tu iubesti.Iubesti cu adevarat si..Mihai asa cum e el te iubeste cu adevarat.Simt eu..Impartiti aceleasi sentimente..As fi vrut si eu sa fiu iubita..N-am noroc..Stii?Mereu am fost geloasa pe relatia voastra.As fi vrut si eu un prieten care sa ma tot pazeasca cu lunile intr-un amarat de spital..Care sa ma astepte..Asta e.
Adio va spun acum
Nu ma astept sa-mi urati drum bun
Am ales sa plec, nu ma judecati
O sa dureze un timp dar si voi o sa plecati.[i know.nu merge .mi-e somn]
E mai bine aici, poate, nici nu stiu
Mi-e frica, tremur, daca-i un pustiu?
Daca nu e rai,daca am gresit
Daca n-am ales bine-acest sfarsit?
Sa nu ma uitati..va rog..Si va rog sa fiti fericiti.Asa cum nu am putut eu sa fiu..va rog indepliniti-mi dorinta de a nu renunta la zambi..Adio!"
Va urma..
O priveam neputincioasa..Ma uitam in ochii ei si-i simteam teroarea..Era terifiata de gandul ca urma sa piara.Iar eu eram terifiata de gandul ca nu puteam face nimic sa-i opresc durerea..
A doua zi urma sa merg la ea sa ne jucam facand clatite.Trebuia sa indeplinim fiecare dorinta din acea lista si aceea avea sa fie prima..
Cand am ajuns acasa insa am avut parte de un soc..:
-Irina a murit!A murit!Dumnezeule..Copilul meu e mort!zbiera femeia,tremurand din toate partile.Sotul sau incerca sa o linisteasca dar si pe el il bufnea plansul..
-Ce s-a intamplat?.Nu inteleg..
-Irina s-a spanzurat.S-a spanzurat aseara in baie, de lantul de la wc..
-Poftim?..Glumiti..Nu..nu e posibil..Nu!.Nu!..incepusem sa tip speriata.Nu intelegeam..De ce ea?Eram singura..Atat de singura..
Am alergat pana in camera ei si am privit imprejurul.Nu terminase de impodobit intreaga camera cu poze..SI isi dorea atat de mult sa termine..Privind mai atent am observata o foaie iesind dintr-un caiet aruncat pe birou.
M-am apropiat..Era un bilet...
_________________________________________________
Atmosfera era destul de posomorata ,inchisa..Greu de suportat..
Ma uit in jur si vad..Doi parinti devastati,plangand fiecare pe umarul celuilalt..O bunica cu parul roscat, intr-un scaun cu rotile tinand in mana un trandafir rosu..Cu ochii umflati de lacrimi, cu cearcane si incercata de suspine se abtinea sa planga..Nepoata ei ii spunea mereu "Nu plange bunico,nu-ti irosi cristalele.Pastreaza-le pentru vremea cand iti vor trebui cu-adevarat.Nu plange.Priveste partea buna..Sunt alaturi de tine..Nimeni nu te va rani."..
Acum nu mai era cu ea..Si avea motive destule sa-si iroseasca cristalele..Ii simtea deja lipsa..Era chinuitor..Atat de chinuitor..
Alaturi de ea erau cativa copii de la scoala..Stateau cuminti cu cate-o lumanare-n mana si asteptau inceperea ceremoniei..Nu o cunosteau foarte bine pe Irina,dar fusesera impresionati ..sau..socati de povestea sa incat au hotarat sa vina la inmormantare.
In rest..cateva rude..Atat..Atat insemna familia ei..La un momentdat pe aleea dintre morminte ,ori am avut o vedenie ori..
-Ce cautati aici?
-Nu te bucuri sa ne vezi?
-Mihai,in momentul asta nimic nu ma bucura..
-Ai dreptate..Iarta-ma..Esti bine.?
-N-am dormit toata noaptea,dar sunt bine..Voi,tu Mada,cum ati aflat?Cum ati ajuns.?
-Pai eu eram in drum spre casa si m-a sunat o colega sa-mi povesteasca..Cand am aflat am grabit pasul,am sarit peste ..cateva capitale si am venit..iar Mihai a ajuns si el de dimineata.
-Nu trebuia sa mai stai?..
-Ba da,dar mi-era dor de tine..si azi cand am vrut sa te sun am dat de copilul asta care mi-a explicat tot..
-Larisa,vrei sa ne spui ceva?Spuneai ca ai dori sa citesti..
-Da.Imediat..Ma scuzati,revin.
Ma apropii de preot si scot un bilet..
-Buna ziua..Stiu ca nu e un inceput bun..Stiu ca nu poate fi o zi prielnica..Stiu..Dar ea si-ar fi dorit sa zambim azi..Irina a lasat un bilet pe care l-am gasit in camera sa si pe care voia sa vi-l citesc..
"Va rog sa nu ma urati.." incepe cu vocea-i tremuranda."Nu am vrut sa va supar.Nu am vrut sa va fac sa suferiti..Dar am produs numai durere..Eu simt numai durere..Sunt o povara..Mereu am fost o povara si acum simt ca am aprofundat situatia ..Va rog sa nu fiti tristi.E mai bine asa.Simt ca nu pot continua asa ca am decis sa ma eliberez..E prea mult pentru mine..E prea mult pentru toti..
Mama, iarta-ma ca n-am vrut sa fiu ca tine, dar pur si simplu nu am putut..Am vrut sa fiu eu..dar..am esuat..n-am reusit sa fiu nimeni..Nu ma uri.In schimb, iubeste-l pe tata.Iubeste-l ca la inceput si nu renunta la el.Daca n-ati putut forma o familie cu mine ,macar formati o familie in doi. Iertati-ma ca v-am judecat.Va multumesc ca m-ati adoptat..chiar daca nu m-ati putut cunoaste, mi-ati oferit clipe frumoase pe care sper ca nici voi n-o sa le uitati.
Bunico,iarta-ma ca n-am venit sa-mi iau ramas bun.Nu a fost o decizie luata cu mult timp inainte, deci nu am realizat prea multe..Iarta-ma bunico..Sa nu ma judeci, sa nu ma urasti si sa nu ma intelegi gresit..Te iubesc si te voi iubi indiferent de ce-mi rezerva viitorul,indiferent de locul in care ma voi afla..
Madalina iarta-ma ca nu am mai vorbit de mult..Chiar daca nu mi-ai fost aproape cu trupul eu ti-am simtit prezenta..Te rog sa nu renunti la visul tau de a canta..Te voi urmari de sus cum evoluezi si-ti promit ca te voi ajuta daca voi putea sa ma pun bine cu D-zeu.
Larisa,buna mea prietena,te rog sa nu ma uiti,nici pe mine si nici prietenia noastra..Te rog sa nu te superi c-am ales acest drum.Tu stii cat de mult am suferit eu..Stii cat de mult m-am chinuit sa traies si sa par fericita.N-am fost fericita.N-am mai simtit adevarata bucurie de foarte mult timp..Ai fost singura care mi-a scos cate un zambesc..Singra..Dar un zambet nu e de ajuns sa uit de necaz..Nu-i de ajuns..cat sa ma faca sa traiesc..Nu mai vreau sa traiesc..Pur si simplu..nu maiv reau.
Larisa..Sa nu renunti sa iubesti.Tu iubesti.Iubesti cu adevarat si..Mihai asa cum e el te iubeste cu adevarat.Simt eu..Impartiti aceleasi sentimente..As fi vrut si eu sa fiu iubita..N-am noroc..Stii?Mereu am fost geloasa pe relatia voastra.As fi vrut si eu un prieten care sa ma tot pazeasca cu lunile intr-un amarat de spital..Care sa ma astepte..Asta e.
Nu ma astept sa-mi urati drum bun
Am ales sa plec, nu ma judecati
O sa dureze un timp dar si voi o sa plecati.[i know.nu merge .mi-e somn]
E mai bine aici, poate, nici nu stiu
Mi-e frica, tremur, daca-i un pustiu?
Daca nu e rai,daca am gresit
Daca n-am ales bine-acest sfarsit?
Sa nu ma uitati..va rog..Si va rog sa fiti fericiti.Asa cum nu am putut eu sa fiu..va rog indepliniti-mi dorinta de a nu renunta la zambi..Adio!"
Va urma..
6 comentarii:
Oooh serios... tu chiar vrei ca pana la sfarsitul seriei sa ma apuc sa plang ca un copil mic?
Ce pot spune... superb asa cum ne-ai obisnuit.
Felicitari >:D<
P.S: Astept cu nerabdare continuarea :D
Trist, foarte trist. Am plans la gandul ca poate semana cu o situatie desprinsa din realitate. Foarte frumos scris, descris, redate trairile personajelor. :*
Ma faci sa plang cu lacrimi de crocodil.. Aceeasi durere adanca, acelasi impact emotional.. Scrii superb si intotdeauna vei scrie la fel.. Se simte sufletul tau si amprenta stilului tau asupra povestii care ii da o aura curata.. Frumos.. Foarte frumos.. Nu renunta la scris.. Niciodata sa nu faci o asemenea greseala..
E foarte trist...Nici nu stiu daca sa spun ca e frumos ceea ce ai scris sau nu, pentru ca ai descris acele trairi atat de intens incat plang si acum.Ca realizare literara e foarte reusit, dar te intreb, Larisa, de ce scrii despre lucruri atat de triste? Ai toata viata inainte si deci subiecte pline de optimism, nu?
Doamna nu este de ajuns ca eu zambesc in fiecare zi indiferent de orice?:)).Si viata fara nimic dur nu mai e viata...Pana la urma daca stau si ma gandesc..ce scriu eu aici ar putea face parte din realitate.sunt foarte multe cazuri.si nu-mi inspira optimism.:))..in orice caz pentru mine astfel de pasaje sunt o cale de a ma descarca de energia negativa.
E foarte bine ca scrii ca sa te descarci de energiile negative, dar eu incerc sa-ti spun ca , la varsta pe care o ai, indiferent de probleme, trebuie sa incerci sa fii optimista.Pana la urma, asa e viata;cu bune si cu rele,nu? Dar vorba lui Eminescu" Privitor ca la un teatru tu in lume sa te-nchipui/ Joace unul si pe patru, totusi tu ghici-vei chipul/ Si de plange, de se cearta/ Tu in colt petreci in tine/ Si-ntelegi din a lor arta ce e rau si ce e bine."
Trimiteți un comentariu