3.In drumul meu spre nicaieri.
Cu primul pas m-am pierdut intru totul.Am cazut pe scarile din fata-mi...Intr-un final m-am oprit la usa unei femei de varsta inaintata care auzind zgomotul a deschis si speriata a sunat ambulanta.
-Oh Doamne,copii,ce s-a intamplat?
-A lesinat.Nu stim,era bine,teoretic..
Nu eram bine deloc..Zaceam intr-o balta de sange inconstienta.Ii vedeam pe toti,in schimb ,nu ma puteam misca, nu puteam schinti nici macar un sunet.Eram inconstienta..in coma..nu stiam..cert e ..ca nu ma mai trezeam.
-Suna-l pe Mihai,Seni.Sa stie ce s-a intamplat..
-Bine...
Tzarr..!Tzarr.!
-Alo.!
-Buna,sunt o colega de-a Larisei.Asculta-ma,s-a intamplat ceva grav si cred ca merita sa stii...
-De ce ma rog?
-De ce?Pentru ca esti raspunzator.!Larisa e in coma,ambulanta tocmai a dus-o la spitalul cel mai apropiat,mai exact cel de copii de pe intersectia strazii Floresti cu Traian.
-Poftim?!?Oh ,Doamne..vin acum.
De ce sa vina?Ce sa caute?Oh,,atata dragoste pentru nimic..Atata suferinta,atatea lacrimi ,atatea ganduri pentru nimic..Pier..Uite-ma cum pier..Din toate astea stiti ce concluzie trag?Nu are rost...Dragoste?Nu mai exista.A existat odata ..dar odata inseamna candva..demult..inseamna trecut.Iar de trecut nu vreau sa-mi aduc aminte.Dragostea insemna candva cel mai frumos sentiment care a existat vreodata pe pamant,cea mai dorita,ravnita comoara pe care o aveam..acum..Acum ne leaga decat chinul si durerea intr-o suferinta cumplita ,pe care nici ca pedeapsa pentru dusmani n-as folosi.o..Asa de tare m-a lovit..
Era intuneric..O silueta demonica de-abia zaream prin vid..Doar ma privea..Ma privea..tipam spre el."Da-mi drumul.!Vreau sa plecc!"dar nu..El ma lasa sa sufar singura-n singuratatea mea,ma lasa acolo sa plang de durere,sa tip la nesfarsit intr-un pustiu ..nu dorea sa ma ajute..Se uita la mine ca un descreierat iubitor de durere,incantat de privelistea sumbra pe care o vedea.Si statea acolo..Se uita la mine..Iar eu plangeam,plangeam..Parca vedeam la el cum farami din inima impietreau ,iar chipul demonic se dezmembra ..Pierea,pierea sub lacrimile mele ca si cum propria-i hrana ce-l tinea pe picioare tocmai il distrusese.Eu stateam acolo si parca inversandu-se rolurile il priveam..vedeam cum singura persoana ce poate-n mod ciudat imi tinea de urat dadea coltul.Eram din nou singura.
Chiar nu-mi pot merita fericirea?..
Cu primul pas m-am pierdut intru totul.Am cazut pe scarile din fata-mi...Intr-un final m-am oprit la usa unei femei de varsta inaintata care auzind zgomotul a deschis si speriata a sunat ambulanta.
-Oh Doamne,copii,ce s-a intamplat?
-A lesinat.Nu stim,era bine,teoretic..
Nu eram bine deloc..Zaceam intr-o balta de sange inconstienta.Ii vedeam pe toti,in schimb ,nu ma puteam misca, nu puteam schinti nici macar un sunet.Eram inconstienta..in coma..nu stiam..cert e ..ca nu ma mai trezeam.
-Suna-l pe Mihai,Seni.Sa stie ce s-a intamplat..
-Bine...
Tzarr..!Tzarr.!
-Alo.!
-Buna,sunt o colega de-a Larisei.Asculta-ma,s-a intamplat ceva grav si cred ca merita sa stii...
-De ce ma rog?
-De ce?Pentru ca esti raspunzator.!Larisa e in coma,ambulanta tocmai a dus-o la spitalul cel mai apropiat,mai exact cel de copii de pe intersectia strazii Floresti cu Traian.
-Poftim?!?Oh ,Doamne..vin acum.
De ce sa vina?Ce sa caute?Oh,,atata dragoste pentru nimic..Atata suferinta,atatea lacrimi ,atatea ganduri pentru nimic..Pier..Uite-ma cum pier..Din toate astea stiti ce concluzie trag?Nu are rost...Dragoste?Nu mai exista.A existat odata ..dar odata inseamna candva..demult..inseamna trecut.Iar de trecut nu vreau sa-mi aduc aminte.Dragostea insemna candva cel mai frumos sentiment care a existat vreodata pe pamant,cea mai dorita,ravnita comoara pe care o aveam..acum..Acum ne leaga decat chinul si durerea intr-o suferinta cumplita ,pe care nici ca pedeapsa pentru dusmani n-as folosi.o..Asa de tare m-a lovit..
Era intuneric..O silueta demonica de-abia zaream prin vid..Doar ma privea..Ma privea..tipam spre el."Da-mi drumul.!Vreau sa plecc!"dar nu..El ma lasa sa sufar singura-n singuratatea mea,ma lasa acolo sa plang de durere,sa tip la nesfarsit intr-un pustiu ..nu dorea sa ma ajute..Se uita la mine ca un descreierat iubitor de durere,incantat de privelistea sumbra pe care o vedea.Si statea acolo..Se uita la mine..Iar eu plangeam,plangeam..Parca vedeam la el cum farami din inima impietreau ,iar chipul demonic se dezmembra ..Pierea,pierea sub lacrimile mele ca si cum propria-i hrana ce-l tinea pe picioare tocmai il distrusese.Eu stateam acolo si parca inversandu-se rolurile il priveam..vedeam cum singura persoana ce poate-n mod ciudat imi tinea de urat dadea coltul.Eram din nou singura.
Chiar nu-mi pot merita fericirea?..
7 comentarii:
Super<3<3<3
Foarte frumoasa aceasta parte..chiar mi-a placut si mai ales cum ai descris tot ce simteai si chiar daca e o parte trista e foarte frumos scrisa..Bravo:*
tks iriiinus:*:*
superbe compunerile:) tine.o tot asa, ca faci bine ce faci !
multumesc.:">
nu mie trebuie sa imi multumesti...ci tie si celor ce sunt langa tine..datorita tie faci intamplarile asa "artistice", si datorita lor ai sentimente ce te determina sa scrii :)
Trimiteți un comentariu