Cu pasi inceti, marunti, timida am intrat pe portile unei scoli acum mai bine de opt ani de zile..Am crescut pe coridoarele acestei scoli, am invatat in bancile ce aproape ma intreceau la inaltime si am ajuns ce sunt acum.
Aici mi-am facut prieteni, mi-am creat o familie si m-am ales cu multe cunostinte mai mult sau mai putin folositoare..8 ani..8 ani am hoinarit prin ceea ce si acum se numeste Scoala4, 8 ani m-am simtit ca acasa...8ani..
Niciodata n-am iesit mai trista pe usile acestei case asa cum am tot iesit saptamanile ce se indeparteaza de mine..Niciodata..
De ce?.Pentru ca stiu ca sunt acum clasa a8.a.Stiu ca acum se destrama tot , tot ce am alcatuit aici, stiu ca trebuie sa spun la revedere ..si sa plec..Stiu ca o medie ma va duce la un anumit liceu , la un anumit profil unde voi intalni persoane noi, necunoscute, nedorite in inima mea..
Fiece persoana pe care am intalnit-o a tinut mortis sa-mi aminteasca"mai ai putin","las' ca ajungi tu la liceu","e vremea".
De ajuns.!Nu e vremea ..Nu o vreau..Toti mi-au spus"la liceu e cel mai bine.sunt cei mai frumosi ani" dar cu sinceritate spun , nici un an la liceu nu se va compara cu cei din generala in care inocenta unei copilarii frumoase m-a inconjurat intotdeauna..
Acum sunt mare, acum am multe indatoriri, acum sunt constienta de ce se va intampla , acum ...dar eu nu vreau acum !.Eu vreau atunci!Eu vreau inocenta-mi inapoi, imi vreau copilaria ..imi vreau totul..
Nu voi mai avea..
Sunt clasa a8.a
Ma chinuie speranta ca ne vom revedea..Ma distruge gandul ca s-ar putea sa pierdem totul..ca peste doua saptamani sfarsitul va fi sfarsitul nostru..al clasei noastre..ce nu va mai exista.Niciodata.Nu voi mai auzi cuvantul 8b pronuntat intotdeauna gresit (obe)de un drag profesor de muzica , nu imi vor mai tarai urechile la tipatul directoarei ce ne apostrofa cand faceam ceva, sau zgomotul profesorilor cand spuneau"sunteti cea mai buna clasa dar si cea mai rea"..Nu ma intereseaza cum era clasa noastra, stiam ca e clasa mea, familia mea, colegii mei, fratii mei...Simt despartirea ca pe o moarte ..Ca pe un gand rau ce nu il vreau..Nu vreau sa plec de langa ei,de langa voi.
Stiti cum e cand doi frati sunt despartiti unul de altul si fiecare e dus in cate o familie sau un plasament chinuit de ideea ca s-ar putea sa nu-l mai vada niciodata?.Asa ma simt..Si ma doare..Pentru ca amintirile se pierd..raman poze ..ramane dorinta ca ar fi trebuit sa profit mai mult..Ramane...ramane ceva..nu..nu ramane nimic..nici speranta..nici..nimic..
Si plang..gandindu-ma la vremurile bune..la clasa 1..la clasa a5.a....Multi spun ca nu e asa..Ca la liceu ne vom intalni..vom ramane impreuna.Nu ! Nu e adevarat..Impreuna?.E un cuvant enorm..
Cati vom ramane impreuna?2-3 care picam in liceu sau cu care am ramas prieteni buni ori eventual vecini..Atat..3 din 29 de copii..Nu vreau sa va intristez..dar eu vreau sa va arat adevarul.Adevarul din ochii unui copil.Da.!Spun cu voce tare, mandra de mine."Sunt un copil.!".Vreau sa raman un copil..Vreau ca puritatea, inocenta mea , fericirea mea sa ramana cu mine si cu voi..Nu vreau sa dau totul uitarii, sa spun adio sau la revedere, vreau sa spun pe curand si sa las ideea unei noi revederi peste putin timp, sa va vad asa cum va stiam, sa pot spune, tu esti acela ce mi-a fost coleg, profesor sau invatator, tu esti acela ce 8 ani de zile mi-ai vegheat umbra si m-ai facut sa ajung ce am ajuns.Sa spun cu bucurie "Multumesc pentru tot" si sa va arat ca numele meu nu e doar un nume ci un destin. Sa va arat peste ani cine sunt dar si cine am ramas , sa va aduceti cu bucurie aminte de mine ..si sa nu ma uitati...dragi colegi..profesori dar si draga invatatoare , draga familie de care trebuie sa ma despart.
Inspre final, nu vreau decat sa multumesc .Vreau sa le multumesc unor persoane .In primul rand , doamnei mele invatatoare ce m-a invatat sa scriu si mi-a aratat placerea scrisului 4 ani de zile si dragei mele diriginte care chiar daca mi-a fost diriginta doar doi ani , mi-a fost profesoara si a facut frumoasa invatatura.Vreau sa-i multumesc pentru ca a fost una dintre profesoarele care a tras de noi pana la sfarsit , care nu ne-a lasat pauza ci ne-a facut sa muncim numai pentru a-i spune "multumesc" la sfarsit si pentru a ne face sa realizam ca a muncit pentru noi .O profesoara ce nu a lasat cartea deoparte pentru distractie, mai ales acum cand am avut nevoie , dar care nu a fost nici severa ..ci pur si simplu un adevarat mentor..
Va multumesc.Va multumesc tuturor ca mi-ati fost alaturi si m-ati facut sa ma simt increzatoare,curajoasa si mi-ati alungat teama unui invatacel.
Celor care-s inca-n generala vreau sa le spun atat"bucurati-va si nu pierdeti nici un moment".
Va multumesc tuturor pentru tot.
Aici mi-am facut prieteni, mi-am creat o familie si m-am ales cu multe cunostinte mai mult sau mai putin folositoare..8 ani..8 ani am hoinarit prin ceea ce si acum se numeste Scoala4, 8 ani m-am simtit ca acasa...8ani..
Niciodata n-am iesit mai trista pe usile acestei case asa cum am tot iesit saptamanile ce se indeparteaza de mine..Niciodata..
De ce?.Pentru ca stiu ca sunt acum clasa a8.a.Stiu ca acum se destrama tot , tot ce am alcatuit aici, stiu ca trebuie sa spun la revedere ..si sa plec..Stiu ca o medie ma va duce la un anumit liceu , la un anumit profil unde voi intalni persoane noi, necunoscute, nedorite in inima mea..
Fiece persoana pe care am intalnit-o a tinut mortis sa-mi aminteasca"mai ai putin","las' ca ajungi tu la liceu","e vremea".
De ajuns.!Nu e vremea ..Nu o vreau..Toti mi-au spus"la liceu e cel mai bine.sunt cei mai frumosi ani" dar cu sinceritate spun , nici un an la liceu nu se va compara cu cei din generala in care inocenta unei copilarii frumoase m-a inconjurat intotdeauna..
Acum sunt mare, acum am multe indatoriri, acum sunt constienta de ce se va intampla , acum ...dar eu nu vreau acum !.Eu vreau atunci!Eu vreau inocenta-mi inapoi, imi vreau copilaria ..imi vreau totul..
Nu voi mai avea..
Sunt clasa a8.a
Ma chinuie speranta ca ne vom revedea..Ma distruge gandul ca s-ar putea sa pierdem totul..ca peste doua saptamani sfarsitul va fi sfarsitul nostru..al clasei noastre..ce nu va mai exista.Niciodata.Nu voi mai auzi cuvantul 8b pronuntat intotdeauna gresit (obe)de un drag profesor de muzica , nu imi vor mai tarai urechile la tipatul directoarei ce ne apostrofa cand faceam ceva, sau zgomotul profesorilor cand spuneau"sunteti cea mai buna clasa dar si cea mai rea"..Nu ma intereseaza cum era clasa noastra, stiam ca e clasa mea, familia mea, colegii mei, fratii mei...Simt despartirea ca pe o moarte ..Ca pe un gand rau ce nu il vreau..Nu vreau sa plec de langa ei,de langa voi.
Stiti cum e cand doi frati sunt despartiti unul de altul si fiecare e dus in cate o familie sau un plasament chinuit de ideea ca s-ar putea sa nu-l mai vada niciodata?.Asa ma simt..Si ma doare..Pentru ca amintirile se pierd..raman poze ..ramane dorinta ca ar fi trebuit sa profit mai mult..Ramane...ramane ceva..nu..nu ramane nimic..nici speranta..nici..nimic..
Si plang..gandindu-ma la vremurile bune..la clasa 1..la clasa a5.a....Multi spun ca nu e asa..Ca la liceu ne vom intalni..vom ramane impreuna.Nu ! Nu e adevarat..Impreuna?.E un cuvant enorm..
Cati vom ramane impreuna?2-3 care picam in liceu sau cu care am ramas prieteni buni ori eventual vecini..Atat..3 din 29 de copii..Nu vreau sa va intristez..dar eu vreau sa va arat adevarul.Adevarul din ochii unui copil.Da.!Spun cu voce tare, mandra de mine."Sunt un copil.!".Vreau sa raman un copil..Vreau ca puritatea, inocenta mea , fericirea mea sa ramana cu mine si cu voi..Nu vreau sa dau totul uitarii, sa spun adio sau la revedere, vreau sa spun pe curand si sa las ideea unei noi revederi peste putin timp, sa va vad asa cum va stiam, sa pot spune, tu esti acela ce mi-a fost coleg, profesor sau invatator, tu esti acela ce 8 ani de zile mi-ai vegheat umbra si m-ai facut sa ajung ce am ajuns.Sa spun cu bucurie "Multumesc pentru tot" si sa va arat ca numele meu nu e doar un nume ci un destin. Sa va arat peste ani cine sunt dar si cine am ramas , sa va aduceti cu bucurie aminte de mine ..si sa nu ma uitati...dragi colegi..profesori dar si draga invatatoare , draga familie de care trebuie sa ma despart.
Inspre final, nu vreau decat sa multumesc .Vreau sa le multumesc unor persoane .In primul rand , doamnei mele invatatoare ce m-a invatat sa scriu si mi-a aratat placerea scrisului 4 ani de zile si dragei mele diriginte care chiar daca mi-a fost diriginta doar doi ani , mi-a fost profesoara si a facut frumoasa invatatura.Vreau sa-i multumesc pentru ca a fost una dintre profesoarele care a tras de noi pana la sfarsit , care nu ne-a lasat pauza ci ne-a facut sa muncim numai pentru a-i spune "multumesc" la sfarsit si pentru a ne face sa realizam ca a muncit pentru noi .O profesoara ce nu a lasat cartea deoparte pentru distractie, mai ales acum cand am avut nevoie , dar care nu a fost nici severa ..ci pur si simplu un adevarat mentor..
Va multumesc.Va multumesc tuturor ca mi-ati fost alaturi si m-ati facut sa ma simt increzatoare,curajoasa si mi-ati alungat teama unui invatacel.
Celor care-s inca-n generala vreau sa le spun atat"bucurati-va si nu pierdeti nici un moment".
Va multumesc tuturor pentru tot.
9 comentarii:
Foarte frumos.
Superrr!
M-ai facut sa plang...
saru'mana..ma bucur ca v-a placut.:).
Felicitari pentru modul sincer in care exprimi ceea ce simti si felicitari ca poti transmite multe emotii si celor care citesc ceea ce scrii.
Toate intamplarile la care participam, persoanele pe care le cunoastem in decursul vietii si care ne marcheaza intr-un fel sau altul, fac parte din experienta noastra si ne definesc intr-o oarecare masura. Nu te vei desparti de experientele avute in cei 8 ani, pentru ca fac parte din tine. Amintirile vor merge cu noi peste tot, pentru ca sunt acolo, puse la loc sigur in inima noastra. Asa cum spui, eu sunt sigura ca vom auzi despre tine peste cativa ani. Felicitari !
Va multumesc pentru cuvintele frumoase.!:*
Good Game !
Larisa!ai scris superb iar din cauza asta am plans ...si nu singura .Am plans cu darina ,,,,citeam si plangeam printre randuri ! BRAVOOO ,primesti si vei primi in continuare numai cuvinte de lauda! e meritul tau ,bravo :*:*
Larisa vreau sa.ti spun ca ai mare dreptate si stiu ca stii asta dar vreau sa ti.o spun si eu si... chiar daca 8 ani au trecut , au trecut impreuna si e minunat cand stai sa te gandesti ca ai ''rezistat'' atata timp langa niste persoane pe care nu le stiai. si probabil pe care nu voiai sa le stii.. cine stie poate asa va fi si la liceu si Bafta in continuare . Faci o treaba excelenta !!! >:D< :*
Multumesc Antonia.:*.
Trimiteți un comentariu