Te iubesc...

12.Eu sunt copilul nimanui.
-De ce vorbesti asa?Sigur ca ma intereseaza.Esti prietena mea..
-Prietena ta?Ma lasi?Nu iti pasa de mine asa cum nu ii pasa nimanui.Va urasc!
-Ba imi pasa.!Nu vorbi asa!
-Zau?Atunci ce zi e azi?.ma intreaba furioasa ridicandu-se in picioare si privindu-ma fix in ochi..
O priveam mirata in tacere ..Nu intelegeam ce facusem..Avea ochii umeziti in lacrimi,nasul rosu,parul nearanjat si purta o privire moarta, suflata in durere parca..
O priveam..si imi venea sa plang de supararea ei..
-Sincer..Nu stiu..
-E ziua mea!Ziua unui nimeni..si astfel nimeni nu stie de ea.
Curgand siroaie lacrimile-i pe obrajii mici, inflacarati, fata imi intoarce spatele si porneste inspre casa,pasind sfarsita pe-o potecuta ce-i scurta drumul.
Fusesem o idioata..Uitasem de ziua propriei prietene..Probabil se simtea asa de singura..Ma simteam prost..
______________________________________________
Deschide usa incet si fuge repede in camera sa...Se face usor neobservata ,doar un pion in fundal in cearta zilnica la care participau doi oameni de varsta a doua.
O femeie bruneta, cu parul scurt, drept, cu cearcane adanci destul de vizibile tipa la fiecare vorba grea pe care i-o arunca in fata sotului sau, un om imbatranit prematur, cu parul incepand a-ncarunti, cu ochii-n lacrimi , ce zacea pe-o canapea cu capu-i intre maini si fata-n-spre pamant..Asculta incetinind zecile de critici, zecile de scuze si vorbe grele aduse in fata-i..
Era sleit de puteri,se sfarsea innecat in propria-i suferinta.
Se saturase de atata cearta si acest lucru i se putea observa in ochi-i inundati in lacrimi pe care cu greu se abtinea sa nu le scape ...Era puternic...
Fata decide intr-un sfarsit sa-si paraseasca camera pentru o scurta gustare dar e oprita brusc de femeie:
-Tu ce cauti Irina ,la ora asta acasa?Tu vezi cat e ceasul?
-Da mama..eu vad cat e ceasul, dar se pare ca tu ai fost prea preocupata inundand intreg blocul cu decibelii tai radioactivi, incat n-ai observat ca am venit acasa acum o ora.
-De cand ma iei pe mine la mistouri?Nesimtito!Cum indraznesti sa-mi vorbesti mie asa?Ce-i cu tupeul asta pe tine?
-Lasa copilul in pace..
-Taci!Nu-mi spune mie cum sa ma comport cu copilul meu.!
-Sunt copilul tau numai cand iti convine!.
-Ce-ai spus?!
-Ma lasi in pace?Nici azi nu poti face o exceptie si sa taci din gura?
-Dar de ce draga?E vreo zi speciala si nu stiu eu?
-E ziua mea, idioato!!Striga din rasputeri, invadata de lacrimi , un copil ce singura-i dorinta era sa stie cineva ca in acea zi ea s-a nascut.Sa-i fie cineva alaturi, s-o stranga in brate, sa-i spuna un simplu"La Multi Ani!".Voia sa fie fericita ca toti ceilalti copii dar se simtea diferita.Ea nu avea voie la o zi de nastere?.Ea era copilul nimanui?
Intoarce spatele unei femei ce cu frustrare parca inca-i tipa in urechi si fuge in camera sa inchizand din urma usa.
-Doar tu ai invatat-o asta!E doar vina ta!.Intorci copilul impotriva mea.
-Doar eu..Nu stii decat sa dai vina pe mine pentru ce faci tu.!Nici macar ziua asta n-ai putut s-o tii minte..De ce ma simt poate singurul care a stiut de ea?

_______________________________________________

Ntz!Ntz!

-Lasati-ma in pace!Amandoi!Nu vreau sa va vad..
-Irina, deschide..Te rog.Vreau sa vorbim.Promit ca n-am sa tip.
-Intra..(raspunde oftand.)
Usa se deschide usor, ce-i drept cu un scartait deranjant,iar dupa usa se afiseaza chipul stanjenit al batranei doamne.
Parea mult mai batrana decat era,iar din cauza stresului firele carunte erau destul de stridente prin parul nearanjat.
Se aseaza usor langa fata si incepe sa-si rasuceasca verigheta purtata pe inelar, semn ca nu stia ce sa spuna si ca se simtea prost..
-Pentru ce ai venit?


-Am venit sa-mi cer scuze pentru  iesirea mea necontrolata si sa-ti spun ca sunt gata sa te ascult ..Descarca-te..
-Esti gata sa ma asculti?Sa ma descarc?

Va urma...