Te iubesc...

14.Nu-mi permit sa pierd prietenia ta.

_______________________________________________
In ultimul timp racisem putin relatia cu Mihai..Acesta plecase pentru o vreme in Anglia la fratele sau.Nu imi spusese de ce ..isi numea plecarea "Excursie de cunoastere".Poate era mai bine asa..Aveam timp sa ma gandesc bine la relatia cu el..Oricum,presupun ca ma gandeam degeaba..Il iubeam ..Poate prea mult ca sa ma gandesc la o posibila despartire.Eram in stare sa-i accept orice, orice, doar ca sa fie al meu.
_______________________________________________
A doua zi am colindat magazin dupa magazin in cautarea cadoului perfect pentru Irina.Voiam ceva special,ceva  care sa-i arate cat de mult tin la ea si cat de rau imi pare ca am uitat de propria ei aniversare.

Intr-un sfarsit i-am cumparat un colier din argint ,sa zicem personalizat, care ascundea inauntru o poza cu noi , iar pe spate avea gravat mesajul"You teached me what true friendship means"
Am vrut sa fie ceva simplu si sentimental, speram sa-i placa, desi nu stiam cum o sa reactioneze..
Alaturi de colier am atasat o scrisoare care suna cam asa:"Nu vreau sa stiu cum poate fi lumea fara tine , fara prietenia ta.
Nu te cunosc foarte mult, dar te cunosc destulcat sas tiu ca esti speciala.
Sunt mandra ca sunt prietena ta si imi pare nespus de rau ca am gresit intr-un fel rau, dar totusi inocent..
Crede-ma ca ma simt prost, oribil, groaznic si infiorator dar stiu ca tu te-ai simtit de 10 ori mai rau in acel moment ..

Te-am ranit si imi cer iertare.Stiu ca n-ar trebui sa-ti merit iertarea, dar te rog sa te gandesti pentru ca nu vreau sa te pierd.Insemni prea mult pentru mine si am nevoie de tine, sa pot supravietui in momentele astea.Am nevoie de un zambet..Zambetul tau...
                               
                                                                                            A ta prietena ce sta prost cu memoria,
                                                                                                                                  Larisa
P.S. I'm ready to listen .

________________________________________________
 Peste o ora..

Reusisem sa obtin o intalnire cu Irina la Casa Vinului, un loc de intalnire.Parea destul de indispusa la telefon si deja ma luau fiorii, numai gandindu-ma ca nu ne vom impaca..
Cand a ajuns i-am inmanat cadoul insa nu l-a privit , ci a luat scrisoarea , asezata la vedere pe care a si deschis-o.Timp de un minut, niciuna nu a scos un sunet, tinand parca un moment de comemorare
-Larisa..Eu nu am nevoie de nici un cadou..Iesirea mea de ieri..Larisa, am vrut doar ca cineva sa stie, sa stea cu mine, sa-mi fie alaturi..Nu vreau nimic..Decat sa fiu inteleasa..Tata a fost singurul care a stiut de mine..In rest, parca am fost singura pe lume..Si m-am simtit teribil..Dar ce conteaza ce spun eu..

-Conteaza.Pentru mine conteaza..Eu incerc, vreau sa te ajut..Esti cam tot ce am..Si esti prea buna cu mine, nu vreau sa-ti fac rau, nu vreau sa te ranesc..Te rog , spune-mi daca ai vreo problema..Vreau sa stiu, sa te ascult.!
-Pai..Nu ai toata viata indeajunsa incat sa-mi asculti problemele..
-Asta..depinde de tine!:)