Lets talk about it.

7 septembrie 2011

Te iubesc...


13.-"Uneori nu-mi vine sa cred ca esti mama mea.!"

Incepe rastit ridicandu-se in picioare si gesticuland cu mainile sa-si spuna oful..
-Bine!Uite parerea mea.Tu vrei sa pari o mama buna,vrei sa ma pui sa-ti zic de viata mea inafara de scoala, dar daca erai o mama buna si adevarata nu uitai ziua asta si te comportai altfel cu mine de la inceput si ma faceai sa am eu incredere sa vin si sa-ti spun daca am vreo problema.Dar nu, tu m-ai obligat sa-ti spun despre mine,doar din curiozitatea de a afla despre altii si eventual sa le pui etichete:prosti, nesimtiti, incapabile.Ai vrut sa aflii despre ei fara sa stii cum sunt ei cu adevarat.Nu-i cunosti si nu ma cunosti nici pe mine pentru ca nu ai vrut sa ma cunosti cu adevarat si nu mi-ai aratat incredere sa te las sa ma cunosti..
-Nu e chiar..
-Taci!Acum ma asculti pe mine.
-Intotdeauna ai vazut doar copilul prost din mine, doar pe cel prost, incapabil , bun de nimic.
-Nu-i adevarat..
-Ba da.Asta ai gandit mereu despre mine si iarta-ma ca sunt proasta si incapabila , iarta-ma ca pentru tine sunt rusinea familiei, un esec total de care trebuie sa te ingrijesti.Iarta-ma ca nu am fost baiat, asa cum probabil ti-ai fi dorit;iarta-ma ca sunt ce nu-ti convine , ca sunt buna de nimic, dar sutn asa pentru ca tu nu mi-ai aratat ce sa fac si cum sa fac.Tu doar mi-ai dat ordine si te-ai asteptat sa fiu perfecta.Nu sunt perfecta, nu vreau sa fiu perfecta si nici nu voi fii perfecta.Nu pentru ca vrei tu.Vreau sa fiu cum vreau eu si atat..
-Dar...
-Dar nici un dar.Uneori nu-mi vine sa cred ca esti mama mea.Nici macar un "La multi ani"...Tu vrei mereu ceva si nu oferi niciodata nimic..Te urasc si urasc tot ce-i legat de tine.!Pleaca.!
Si pleaca..Un suflet ranit, ramane poate-n urma..Cu dare de seama ca a gresit o mama isi transporta trupul inafara usii pe care o inchide la fel cum a deschis-o..
-De-ar stii macar ca-i adoptata..ii rasuna vocea inceata , iar fata-i napadeste-n lacrimi.Se aseaza in genunghi sprijinita de usa fetei si da drumul avalansei de emotii pe care nu si le mai putea stapani..Erau prea multe..Ascundea prea multe lucruri..Dar nu stia nici ea multe..

Va urma...

2 comentarii:

Madaaa>:d spunea...

dupa parerea mea cred ca este cel mai greu lucru ca un copil sa afle ca este adoptat...si mai ales sa aibe si o mama care il cearta, care ii da ordine si care se comporta urat cu el...

♥♥Rose♥♥ spunea...

tocmai cand ma intrebam ce fel de mama ar uita ziua in care si-a nascut copilul.. ma faci sa ma repet: ai un talent fenomenal si o imaginatie debordanta!