Un mic anunt despre inorogi si soare

Sunt melancolica aici.Sunt trista,frustrata si deseori dezamagita.
Cand scriu aici , inseamna ca ma simt singura si ca vreau sa ma descarc.Eu nu privesc viata ca pe o frumusete aparte.
Nu o vad plina de culoare,plina de zambete si asteptari..
Nu o vad pentru ca in mare parte nu e asa..
Aici,unde eu m-am nascut,sunt inconjurata de copii singuri,orfani,de femei batute ,de crime si omor.De ce sa vad o varianta fericita a devarului?
De ce sa ma ilustrez in bine cand eu simt rau?
Blogul asta nu e facut sa va spuna ce frumoasa e viata ci cum e viata.
Nu toti ne nastem sa fim designeri vestimentari, nu toti ne nastem parlamentari,fotbalisti sau oameni de succes.
Nu toti ne nastem in case mari,in vile cu gradina si piscina,in apartamente cu 3,4 camere .
Unii din noi se nasc pe strazi sau in cocini.In lacase abandonate sau in gauri de canal.
Nu toti mergem la o scoala privata ,nici macar la una de stat.Nu toti ne plangem ca avem prea mult de invatat si niciodata timp liber.Unii dintre noi si-ar da si viata si timpul liber pentru a stii alfabetul,pentru a stii sa citeasca.Unii nu se framanta ca nu au ce face cu banii,unii se famanta ca n-au ce manca.
Eu m-am nascut bine,intr-un mediu acceptabil si promitator.Nu fac parte dintr-o familie cu sute de milioane,cu vile si apartamente si nustu' cate coduri in banca,insa am o familie care deseori ma sprijina si ma ajuta.
Privesc realitatea si nu posibilul viitor,sunt pesimista  desi tind sa spun ca-s realista,insa eu imi vad viata asa cum sunt sigura ca va fi.Ma rezerv la ce pot si nu ma consider capabila de mai mult..Uneori gresesc dar..Dar.
Nu ma mai judecati ca nu scriu aici despre inorogi si soare ,despre basme cu printese si baieti cu muschi.Nu am de gand sa va fac sa radeti prea mult aici,o fac destul in viata de zi cu zi(cred/sper)

Ma numesc Andreescu larisa,am 15 ani desi tind sa cred ca am 16,sunt un simplu blogger si iubesc asta.Nu vreau sa cresc si sa dau nas in nas cu viitorul ,nu vreau sa fiu implinita de acum.Sunt implinita cu faptul ca exist si am prieteni.Sunt implinita simtind ca iubesc si ca sunt iubita.Nu stiu daca sunt cu adevarat,dar imi place sa sper si sa cred ca se poate.Va rog sa nu ma judecati pentru felul in care scriu.Am zile bune si zile proaste si asta-i locul in care ma descarc.Atat.Mai mult n-am ce sa spun asa ca incetez cu palavrageala c-a durat destul de mult.


P.S.Scuzati-mi greselile de ortografie, dar deseori ma grabesc.Ma' bad.:).Ma revansez de ziua mea .