Inainte de toate.Pasajul descriptiv nu l-as fi adaugat daca cineva nu s-ar si suparat..:-w.
Nu vreau sa trageti concluzii.Este inspirat dintr-un pasaj intalnit intr-un serial de pe antena 1.:).Eu sper ca nu ma veti innebuni cu expresii neinteresante sau prejudecati despre cum am scris si despre cine.Totul e metamorfozat :).
22:17

Ma simt ca o faptura aruncata in vant.Tot ce credeam ca e frumos ma ingrozeste.Nu stiu ce sunt,ce fac , ce vreau..Vreau multe.Nu vreau nimic.Vreau sa sune..Nu!Nu vreau..Nu as raspunde..Dar vreau..Si vreau sa fie aici..
Sa stea pe marginea patului si sa ma priveasca cu ochii lui hipnotizanti..Sa-mi spuna ca nu s-a intamplat nimic, ca a fost un cosmar si ca el a stat neputincios langa mine privindu-ma cum ma zvarcoleam in pat..Voiam sa la lase sa ma apropii usor..Sa il ating..Sa-i simt pielea fina atingand-o pe a mea..Sa-l sarut cum nu l-as fi sarutat pana acum..sa ii simt buzele moi, sa-l simt pe el, sa-l simt aproape..
Sa ma intind langa el,sa-mi asez capul pe pieptul lui si sa tac..sa-i ascult bataile inimii ca si cand ar fi ale mele si sa adorm cu gandul la el, la toate momentele frumoase petrecute alaturi..
Si nu e..Nu e nimeni in camera si eu visez..Visez ca o proasta la prostii.ce nu mai au legatura cu mine..Au legatura cu trecutul dorintelor mele ce nu ma lasa sa trec peste..:-?
In seara asta nu mai fumeaza prietenul meu.Nu mai am la cine ma uita, la cine asculta..nu..sunt singura acum..singura cu mine si persoana mea care nu ma face sa ma simt mai bine..Ba invers..Ma cearta..
Imi spune ca sunt proasta, ca nu trebuie sa plang, sa pun la suflet tot felul de porcarii!.Imi spune sa privesc drept, sa rad, sa zambesc, sa trec peste cu capul sus,gandindu-ma ca nu-i sfarsitul, ar putea fi mai rau.
22:27
Are dreptate.Deschid televizorul..Din nou..De data asta e pe antena 1.E Narcisa Salbatica.Ador serialul.E realist.Prea realist si din pacate uneori ma aseman cu unul dintre personaje.Nu dau detalii.Dar filmul acesta parca stie la ce ma gandesc..Parca ma ajuta in situatii in care nimeni nu stie ce sa-mi spuna..De ce spun asta?Uite o replica ce cred ca spune prea mult adevar:
"Katy:Toti ne schimbam cand iubim.Uneori suntem orbiti.!"
Nu cred prea multe despre iubire insa..as fi de acord..Pana mea..sentimentele astea parca-s mahmureala bauturii..Nu zic bine..Uf..Nu zic deloc.
Pentru mine..sa simti ca iubesti e echivalent cu a te droga..Simti atata bucurie in suflet incat vrei sa iei in brate si persoane pe care in mod obisnuit le-ai pocni la prima vedere...Razi, zambesti, te porti ca un copil.Ai face orice sa-l multumesti pe aproape, sa-l vezi fericit...
Dar..dupa aceea senzatia se duce ca efectul cocainei cand afli ca nu ai fost indeajuns de bun pentru aproape.Esti dezamagit de tine si te refugiezi in singuratate, sa plangi si sa regreti ca ai incercat interzisul, dar peste putin vrei sa incerci din noi.Vrei sa ai parte iar de senzatii placute, uitand de durerea trecerii la normal.
Si devii dependent de acest sentiment, vrei sa fii iubit mereu,sa nu fii dezamagit si pacalit.Dar pretul acestui drog e scump.
Costa multa indurare, daruire, atentie , dar nu se uita TVA-ul ce consta in oferirea aceluias sentiment, ba cu ceva mai multa dorinta de implicare.
Dar accepti pretul, pentru ca-ti place si produsul e calitativ, dar la un momentdat nu mai ai cu ce sa mai platesti.
Ramai falit..Pierzi tot si ramai singur..Faci un imprumut cand esti disperat, iei o surpadoza din acest sentiment si mori sfasiat si sugrumat de atata placere si spre final un singur lucru iti mai spui in sinea ta.."Mai bine n-as fi incercat..!"
Mai stau putin..Mai aud o replica ce-mi da motiv de comentat:
"Katy:Viata nu e perfecta.Nici noi nu suntem.."
Ma gandesc la scenarist..
Ma gandesc daca a trecut prin multe greutati, daca a putut scrie asa frumos..
Nu stiu ce om fericit..netrecut prin viata ar putea scrie cu atata pasiune , pentru ca multe dintre pasajele scenariului, te fac sa te gandesti la viata actuala,la trecut, la fapte pe care nu le-ai fi facut..
Replica in sine ma aduce de altfel cu gandul la anumite lucruri infaptuite recent..
Si da..viata nu e perfecta, nici noi nu suntem. Avem dreptul sa gresim, insa uneori gresim atat de tare incat ne ranim atat aproapele cat si si pe noi.
Toti cei ce tineau la noi isi pierd increderea si atunci cand ne privesc singurul lucru la care se gandesc este felul in care au fost mintiti, batjocorati si uitati..
Te faci ca nu-ti pasa insa in sinea ta , ceva se rupe si te doare ca si cand ti-ar fi smuls cineva de pe gura o banda adeziva.Ai vrea sa spui"Mie nu-mi pasa!" dar iti pasa , iti pasa si te simti prost ca ai facut un copil sa planga, ai vrea sa spui ca-ti pare rau doar ca sa nu te simti prost , dar sentimentele devin din nou profunde si incerci sa indrepti lucrurile ..dar nu prea mai poti.
Ai lasat un gust amar in sufletul aproapelui care te iarta insa stiind ca in locul tau ar fi facut la fel, ar fi renuntat la ei pentru altcineva..Te iarta pentru ca in viata lor ai fost un strop de culoare , i-ai facut sa zambeasca...
Le-ai oferit incredere in ei si acum nu te mai uita..Ar vrea s-o faca dar nu pot..Ei tin prea mult la tine si chiar  prin toate astea de au trecut , ei tot vor sa-ti multumeasca pentru ca le-ai intrat in viata.
Si asa sfarseste uitata greseala ta, sau nu uitata, iertata, caci odata ranit aproapele , depinde de el daca te iarta sau nu..insa de uitat nu-ti va uita niciodata fapta pe care ai facut-o fara de gandire..
Eu iti multumesc pentru tot si pentru toate..
Daca aveti ceva de spus pe mess nu sunt disponibila insa puteti lasa un comentariu.:).