Jurnal la miezul noptii...

Inchid ochii;las lacrima sa curga usor .Las urma de amintire sa moara de dor..Ma afund mai mult,incerc sa ma infasor in paturica calda incercand sa ma ascund de propriile greseli,de propriul destin..ce se repeta.se repeta..se repeta..
E greu si simt ca ma pierd,pe mine,pe zambetul meu vesnic bine dispunator, se pierde totul , fara pic de speranta.
Nu pot sa dorm.Ma ridic si deschid geamul:liniste totala si bezna..ca in mintea mea.Totul se pierduse sub rasturnarea altei bobite de apa pe dealul catre buzele-mi moi si calde ..si-n fine caderea sa in podul palmei tremurande.
02:01
Nu mai trece odata timpul sa ma trezesc la realitate, sa spun "A fost un cosmar..?"si sa pot strange in brate un prieten,sa simt ca sunt iubita ,sa simt ca pot iubi..Pot iubi.Iubesc..Dar nu stiu cum sa arat ..Si ma doare asa de tare faptul ca timpul trece si eu raman pe loc.

Dar asta e..Timpul trece..Nu are rost..Privesc in urma..privesc..nu vad nimic..
As vrea sa ma imaginez in filme,sa vad o mare de imagini din trecutu-mi sumbru dar tot ce vad e un perete gol,un perete acoperit cu un tapet demodat..
Se aprinde o lumina in balconul de peste drum.
Ma chitesc mai bine sub paturica sa nu fiu zarita.
Ma cuprinde teama..
Nu stiu prea bine cum sa reactionez..sa ma ascund..sau sa las totul cum o fi si sa ma indrept spre sursa de lumina...
Mnea..nu vreau sa fac eu primul pas..Niciodata nu l-am facut..Mi-a fost frica..Asa ca..


Astept..
Astept...

Un om batran,cu ochii palizi iese pe geam.Aprinde o tigara..si ma priveste.Timida,il privesc si eu , ma despart de culcusul cald si ma indrept usor spre geam..ca o fantoma a noptii privindu-si amintirile..greselile..sau lucrurile frumoase ce le-a pierdut.
Il deschis si ma cocot pe pervaz.Schimbul de priviri nu inceteaza..ba devine mai atent.

Ma priveste cald ,scuturand din tigara pana ce scrumul coboara si atinge pamantul.Se uita ..se uita..observa ochii-mi rosii..lacrimile umplundu-mi fata..E trist.
Ma priveste lung si parca-mi spune"Sterge-te!Priveste inainte,tu n-ai pierdut nimic.!",dar buzele-i tac, zac neclintite si ma provoaca parca sa-l privesc si eu mult mai atent.
Nu il refuz, dar ma sterg usor la ochi pentru a-l vedea mai clar.
02:08

Nu apuc sa intorc capul bine ca suna telefonul.Nu era un numar salvat,dar stiam cine e..insa nu puteam sa raspund.Imi era frica..As fi spus ceva ce as fi regretat..si nu voiam..sau nu as fi spus nimic..de teama..Vocea-mi atarna greu, iar lacrimile-i ridicau tonalitatea.Telefonul vibra linistit pe birou si nu voiam sa il ating..Mai bine il lasam sa sune.Ba nu!..De ce sa las interceptorul intr-o asteptare inutila cu telefonul la ureche?
Oricum nu puteam vorbi..Inchid..Rasuflu cu greu si ma intorc la geam..
Ma uit atent si vad..ce vad?Din ochii imbatraniti ai companiei mele observ curgand lacrimi..Dau sa le sterg..Nu pot.E prea departe.
Ultimul fum lasa mucul de tigara sa cada pe asternutul de scrum pregatit cu cateva minute-n urma..
Schimbul de priviri inceteaza cand omul da sa intre in casa..dar..se opreste si..simtind nevoia sa spuna ceva se intoarce si..:
-Lacrimile mele sunt de teama uitarii.Sunt prea batran sa pot schimba ceva,dar tu sa nu renunti.Cu fiecare lacrima pierduta,un bob de fericire se pierde, dar in schimb apare speranta unei noi incercari,cu dorinta de a reveni in trecut si a schimba ceva..Cu bine..amica mea de la miezul noptii.
N-am reusit sa-i raspund.Eram cufundata in lacrimi..dar m-am oprit.!Mi-am sters ochii umezi si m-am ridicat in picioare.Am inchis geamul,lasandu-l insa descoperit pentru a putea fi vegheata de lumina lunii..
M-am pus in pat si am inchis ochii incercand sa tac si sa ma linistesc.
09:25
Lumina era deja prea puternica si ma durea capul.In interiorul meu inima parca-mi exploda.Voiam sa dorm.Voiam sa ma trezesc.Voiam sa sune din nou.As fi avut acum puterea sa-i vorbesc.
Degeaba.Nu mai era rost de nimic..


Unde e persoana ce-mi aliniase-n rand gandurile aseara?
Persoana ce se juca cu scrumul de tigara..
Unde o fi oare cel ce m-a ajutat?
Atunci cand toti prietenii mi s-au culcat?
Atunci cand cu totii au uitat 
De mine, de tot si au plecat..
Cei pe care eu ii ajutam la greu
Si stateam cu ei pana-n creierii noptii sa-i fac sa uite de rau..

Nu trebuie sa credeti nimic.Povestea prezinta o noapte din jurnalul meu..plin de metafore si fictiune.Persoana de la geam nu imi spusese nimic..Defapt se incruntase incalcandu-i intimitatea in timp ce isi fuma linistit tigara..Persoana e fictiva..dar restul se aduna cu adevarul unei nopti calde ,in care amintirile trec si se duc .TE lasa mut..Se pare ca..nu am prieteni decat in scris..In realitate poate e doar un vis.Cititi cu atentie pentru a vedea metaforele..As fi bucuroasa sa vad ce simtiti voi prin ceea ce am postat.Deci puteti lasa comentariu cu parerea voastra..Nu va costa decat apasarea unu-i buton pentru a-l posta.:).